Posts Tagged Peles

Cele trei varste ale femeii

Surprinse de geniul lui Gustav Klimt:

Stiati ca Pelesul adaposteste 14 lucrari decorative originale si picturi de sevalet realizate de fascinantul pictor austriac pe cand avea doar 21 de ani? Vezi aici!

, ,

Lasă un comentariu

Sinaia, frumoasa noastra neingrijita

Primele mele iubiri au fost Pelesul si Pelisorul. Treptat am inceput sa cunosc si orasul bucata cu bucata, sa-i stiu bine culorile, mirosurile, tacerile si zgomotele in toate cele patru anotimpuri. Cartierul Furnica si impunatoarele sale vile interbelice, manastirea, parcul, piata in care gaseai camasi barbatesti Guy Laroche (probabil contrafacute, dar care aratau impecabil), librariile inguste, dar intesate cu carti, drumurile prin padurile pe unde brazi isi murmura eternitatea iar izvoarele isi preling apele cantatoare catre alte ape.

Sinaia a devenit un refugiu accesibil si datorita reducerilor, la cazare, de 70-85% de care beneficiam ca ziarist. Apoi o vreme n-am mai fost….

Am revenit dupa aproape doi ani. Nu s-au schimbat prea multe. Ochiul meu de turist impartial s-a bucurat de multa frumusete, dar a sesizat si mici imperfectiuni, discutabile, de altfel.

Centrul are acelasi aspect prafuit, decolorat, al unui orasel oarecare de provincie. Miroase a foietaje. Lumea se plimba agale brat la brat, rontaind Fornetti, popcorn, seminte de floare si tragand adanc in piept gaze de esapamant. Femeile sunt date cu ruj si poarta colanti trei sferturi accesorizati cu inele si cercei grei din aur turcesc de 14 carate; barbatii bermude sau pantaloni de trening cu vedere la glezne. Nici urma insa de indienii din Anzi care vorbeau perfect limba noastra materna si faceau playback in fata magazinului universal. La libraria de langa piata acelasi indivind barbos, usor absent, al carui iz de transpiratie te acompaniaza insistent printre rafturile cu carti. Nu prea il preocupa ce se intampla in jurul lui, dar daca o persoana putin interesata sa achizitioneze ceva – cum ar fi un copil de exemplu – il scoate din toropeala lui, se enerveaza:

Copilul: „Nenea, nenea, cat costa masinuta din vitrina?”

Nenea: „Dar tu buna-ziua nu stii sa spui?”

Copilul: „Buna ziua! Puteti sa-mi spuneti cat costa masinuta?”

Nenea”: „Care, ma? Aia?! Hai, da-i drumul de aici, ca n-ai bani s-o cumperi!”

Paginile meniurilor unora din restaurantele centrale iti ofera si ele o lectura interesanta, pe care o executi chiar de mai multe ori pentru a te convinge ca ai citit cu atentie. In cazul de fata, pizzeria Irish House:

Parcarea e ceva mai scumpa decat la Bucuresti – 3 lei pe langa parc, 5 la Peles iar la Cota 1400 chiar 9 roni.

Dar masina mai mult te incurca decat te ajuta….Doar pe doua-trei din strazile importante este posibil sofatul fara peripetii. In rest, mai sigur, mai economic, mai sanatos e mersul pe jos! Asfaltul din cartierul Cumpatu (unde se afla si Casa memoriala George Enescu) s-a topit odata cu zapezile iernii lasand in urma doar gropi, denivelari, hauri in fata carora autoturismul pur si simplu paralizeaza de frica. Straduta in panta pe care se afla si vila domnului Cornel Nistorescu e inundata de apele curate ca lacrima ale unui izvor care se prelinge netulburat de pe versantul din apropiere.

Altfel, primarul Vlad Oprea e mai fericit ca niciodata. Vrea sa se aseze la casa lui. Dar mireasa sa nu e pe placul sinaienilor care i-au si gasit un mic cu(s)ur – cica ar fi barbat. Cel putin asa umbla barfa pe aleile parcului, pe sub tiroliana la care copiii asteptau cuminti la rand iar parintii plateau resemnati 10 roni/datul pe franghie.

In rest, e liniste. Ursii, care scotoceau seara prin gunoie si bagau spaima in turistele mai slabe de inger, au fost adunati si mutati disciplinar in alte zone ale patriei mai putin frecventate de oaspeti de peste hotare. Telegondola roz-bombon, culoarea in care viseaza primarul, urca si coboara agale peste varfuri brazilor usor excitati de acest perpetuu du-te vino.

Seara, muzica orasului se aude de departe. Iar oamenii se opresc in loc s-o asculte. Se canta in parc:

Si la Casino, la un nivel mult mai inalt in cadrul Festivalului International Enescu si Muzica Lumii. L-am ascultat si aplaudat frenetic pe Andrei Licaret, fiul pianistului si organistului Nicolae Licaret.

Ne-a placut foarte tare si Ansamblul Violoncellissimo:

Sub privirile contrariate ale unor femei de serviciu, am hoinarit prin salile tulburatoare ale Casinoului si, impresionati, coplesiti, ne-am lasat tarati intr-un vis care se infiripa la inceput de crepuscul cu reflexe argintii.

***

Noaptea alunga orice urma a temperaturii ridicate din zilele incinse de vara. Atunci se simte cel mai bine rispa de arome pe care o presara florile de padure, pe aleile de la Peles. Cine stie, poate ele mai trag nadejde ca miresmele lor suave, neprihanite, vor mai inspira candva o Carmen Sylva sau poate pe una din tinerele domnisoare de onoare ale Elisabetei de Wied indragostita profund de tanarul print, mostenitorul coroanei, sortit insa alteia

Intotdeauna mi-e bine la Sinaia, mai bine decat in orice alta parte in care am fost vreodata. Acolo ma simt ca intr-un basm parfumat care vine din trecut, ma leagana si ma dezleaga de prezent….

, , , , , , , ,

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: