Posts Tagged Mega Image

Aventuri la supermarket

Aventura nr 1. Mega Image. Intr-o mana avea cosul iar cu cealalta tragea cu disperare de niste frunze de telina incurcate, care refuzau, sfidator, sa se desprinda unele de altele . Mi s-a parut ca are varsta mamei mele…Si, dintr-o data, am avut o viziune cu mama care se chinuie si ea, sarmana, in alte supermarketuri, carand cosuri imposibile, fara sa-i fie cineva alaturi s-o ajute sa descalceasca frunzele refractare ale unei teline. Cu ochii usor umezi, inainte ca viziunea sa ia sfarsit, mi-am afundat mainile, pana la cot, in mormanul incurcat. Am extras trei bucati si i le-am intins victorioasa. A clatinat din cap: „Prea mici!”. „Nici o problema, mai cautam”, mi-am zis. Am pus refuzatele deoparte, pe cosul meu, ca sa nu ne incurce. Am extra una, si-nca una si tot asa pana la fundul laditei. Mie toate mi se pareau la fel, dar ea, ca lovita brusc de Parkinson, scutura incontinuu din cap, nemultumita. In cele din urma, dupa ce privirea i-a cazut pe cosul meu, a avut o revelatie: „AHA! E si normal sa nu gasesc. Pe cele mai mari le-ati luat dumneavoastra!”.  M-am uitat uluita spre cos, neintelegand. Apoi m-au apucat niste nervi…As fi vrut sa-i dau o replica zdrobitoare, acida, plina de inteles si intelepciune, dar toate gandurile, vorbele, ideile inteligente s-au refugiat in cele mai intunecate cotloane ale mintii si mi-a fost imposibil sa le mai gasesc. Drept pentru care mi-am luat cosul, cu tot cu telinele inutile, si am parasit, teatral, perimetrul umilintei. M-am refugiat prin alte raioane incercand sa-mi reglez respiratia si bataile nefiresti ale inimii. Bineinteles, telinele au mers cu mine acasa, reprezentand singura satisfactie a „facerii de bine”.

Aventura nr 2. Nic, filiala Cotroceni. Paranteza: din cauza comertului haotic desfasurat pe doua din laturile sale, a cersetoriei care prospera gratie generozitatii sufletului nobil, milos de Cotroceni, supermarketul e strabatut adesea de tot felul de indivizi cu priviri ratacite, insotiti de plase interminabile, infofoliti in zdrente care emana mirosuri ametitoare ce taie pana si cea mai naprasnica pofta de mancare. Pe cei mai multi ii stiu din vedere. Ca sa-si capete leutii, pastreaza distanta si stau cuminti, umili, asemeni maidanezilor care se prabusesesc, ghiftuiti, la intrarea in supermarket, stiind ca le va veni randul la un moment dat.

Si totusi…Tocmai achitasem cumparaturile. Alexandra era in fata mea, la 20-30 cm. La casa alaturata o matahala de sex feminin din categoria mai sus mentionata achita „o jumatate”. Bolborosea niste aiureli.  Am remarcat cum pupilele Alexandrei incep sa se dilate. Brusc, am auzit si zicea dihania naclaita: „Ce te uiti asa la mine? Poate iti trag una peste ochii aia!”. Ingrozit, copilul s-a refugiat in spatele meu. Cu speranta in suflet ca vorbele nu-i erau totusi adresate, am intrebat-o: „Tie ti-a zis?”. „Da”. Am cantarit rapid situatia: un scandal la fata locului, cu 112, cu politie, cu martori, cu vorbe grele ar fi fost cea mai proasta varianta posibila. Copilul nu ar mai fi uitat niciodata incidentul…Pe cand filosofam eu asa, huiduma a emis cea mai tare replica din istoria Nic-ului: „Racheta nucleara ce esti!”. A mai zis ceva despre OZN-uri, atacuri extraterestre, dar n-am mai fost capabila sa asimilez… M-a lovit un ras isteric, sub privirile contrariate ale copilului care gandea, probabil, „mama e mai nebuna decat nebuna care m-a amenintat cu bataia”. M-a intrebat incontinuu pana la masina: „De ce razi? De ce razi? De ce razi?”. Apoi, enervata: „Tie chiar nu-ti pasa?”. „Ba da, mai mult decat iti imaginezi tu. Femeia e nebuna. Dar a avut o strafulgerare de geniu. Tu, uneori, chiar semeni cu o racheta nucleara”.

Incidentul s-a petrecut la inceputul verii. Alexandra l-a uitat, chiar daca o mai sicanez spunandu-i  „racheta nucleara” atunci cand isi imprastie hainele prin casa, cand pretinde ca uita sa puna jucariile la loc, cand haosul din sertarul cu carti si caiete se prelungeste peste masura.

, , , , , ,

Lasă un comentariu

S-a lansat pe piata „metoda curelei de transmisie”?

Azi pe la pranz, in zona Mega Image 13 septembrie. Abia parcasem si ma incerca o usoara nervozitate ca nu gasisem loc chiar in fata la Mega. Aveam la mine 50 de lei plus 42 lei, fabuloasa alocatie a copilului pe care mi-o inmanase, zambitoare, o angajata a Postei Romane dupa o asteptare prelungita care ma imbatranise cu cel putin zece minute. Ma gandeam la un articol citit recent in Jurnalul National – vezi aici – care desi mi-a placut, nu mi-a schimbat increderea in politistii nemilitieni. Mi-am redus viteza de mers si am lasat sa treaca inaintea mea un individ blond, ravasit, cu mers agitat…Din sens opus venea un altul, mai normal.

„Normalul” m-a intrebat daca sunt „conducator autor”. „Cred ca ma intelegeti prin ce trec…Mi s-a rupt cureaua de transmisie. Astia de la Ford imi cer 40 lei pe care nu-i am. Doamna cu Matizul (si mi-a aratat o doamna care iesea cu un Matiz din parcare) mi-a dat 10 lei. Puteti sa-mi dati si dvs macar 10 lei? Va las permisul auto… Va las permisul, haideti ca va las permisul!”, a repetat „normalul”. Curea de transmisie, Ford, Matiz, permis auto, 10 lei…..nu pricepeam nimic…Un escroc, mi-am zis, drept pentru care i-am raspuns „NU!” si am intrat in Mega Image inaintea blondului agitat. Am aplicat cu succces principiul decat sa planga mama, mai bine sa planga ma-sa si am cheltuit toti banii ca sa nu mai aiba nimeni ce sa-mi ceara sau, eventual, sa-mi fure!

, , , , , ,

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: