Arhivă pentru Noiembrie 2010

La mormantul lui ARSENIE BOCA. Parintele a lasat cu limba de moarte ca nimeni sa nu se atinga de osemintele lui „pana la a doua venire a lui Hristos”

21 de ani de la moartea Parintelui

Sfantul Ardealului, Soarele si Luna ortodoxiei romanesti, s-a stins la 28 noiembrie 1989 in chilia sa de la metocul manastirii Prislop (asezamant din orasul Sinaia). Oficial, decesul Parintelui a survenit in urma unor probleme de sanatate, dar cauzele mortii sale sunt inca invaluite in mister.

Se spune ca Parintele ar fi fost chemat de Ceausescu cu cateva luni de zile inainte de moarte si i-ar fi spus acestuia: „Vezi ce faci, ca nu este bine, da-le mancare la oameni, da-le libertate, ca nu e bine”. Dupa ce a iesit de acolo, l-a urmarit Securitatea si la iesirea din Bucuresti au fost somati sa se opreasca. Soferul nu voia, dar Parintele i-a spus: „Opreste, ca te impusca, te omoara, si tu ai copii. Pe mine o sa ma maltrateze, dar de mine nu ramane nimic in urma”. Si atunci soferul a oprit. Au venit doi securisti, l-au scos din masina, l-au mutat intr-o alta, ulterior fiind predat fara suflare maicutelor la Sinaia, conform marturiilor aparute dupa caderea comunismului. Cum a decurs maltratarea parintelui nu se stie exact, dar cu siguranta a fost supus unor torturi ingrozitoare, spune Dan Lucinescu in cartea sa “Parintele Arsenie Boca, un sfant al zilelor noastre”. “Degetele mainilor i-au fost distruse. Aratatorul de la mana dreapta a fost singurul scos din patrafir, in sicriul Parintelui, pentru a fi sarutat. In mod normal, mai ales in cazul unui duhovnic atat de iubit de credinciosii lui, se scoate intreaga mana. Pe figura Parintelui, al carui corp era asezat in sicriu, la Manastirea Prislop unde a fost ingropat, se vedeau pe pometii obrazului arsuri circulare, in diametru de cca doi cm, iar pielea fetei avea urmele unor traumatisme” (sursa citata).

Inmormantarea a avut loc pe 4 decembrie 1989. Parintele era imbracat in haine preotesti, vesminte pe care nu le mai purtase din 1959, cand i s-au inscenat niste nereguli financiare pentru a fi scos din monahism si indepartat de la altar. Ucenicul sau, Presfintitul Daniil Stoenescu, acum episcop in Varsetul Voivodinei (Serbia), isi aminteste ca la ultima lor intalnire de la Prislop, din decembrie 1988, Parintele a plans si a profetit: „Imi pare rau pentru voi. Frica e de la diavol… Imi pare rau pentru voi. Vor cadea multi dintre cei alesi. Va vor pune impozite, taxe si alte dari. Nu veti mai putea fi sfinti… Acum nu mai e timpul sfintilor. Acum începe timpul mucenicilor”. Dar Parintele continua sa ne vorbeasca prin profetiile si predicile scrise pe zidurile bisericutei Sfantul Nicolae de la Draganescu. Tot acolo se afla si profetirea mortii domniei sale, atat de subtil (si totusi atat de limpede) formulata prin zugravirea mortii martirice a Sfantului Stefan cel Nou, praznuit tot la 28 noiembrie si al carui destin semana izbitor cu cel al lui Arsenie Boca.

Lacrimi si sfinti la Manastirea Prislop

SORIN PREDA, Formula AS (un reportaj superb scris in 2009, cand s-au implinit doua decenii de la moartea Parintelui)

Exista o zi aparte de sfarsit de noiembrie, cand Tara Hategului se trezeste mai devreme ca de obicei, in tanguirea unor clopote ce cheama parca toata suflarea Ardealului la parastasul parintelui Arsenie Boca. Exista o zi anume in an, cand toate drumurile Hategului se astern grabite spre Prislop, umplandu-se de o mare nesfarsita de oameni si flori. Pe 28 noiembrie, la Prislop, florile sunt biletul de intrare in manastire si semnul de recunoastere intre pelerini. Pe 28 noiembrie, irisii imperiali, daliile galbene si craciunitele imprejmuiesc mormantul parintelui, ca un acoperamant de lacrimi multicolore – acoperamant delicat si plin de scanteieri tomnatice, asa cum era odata chipul transfigurat in rugaciune al celui numit inca din timpul vietii „sfant” si „duhovnic al Ardealului” – parintele Arsenie Boca.

 O apasare pe umar

Inca inainte de a ajunge la Prislop si de a patrunde pe portile deschise solemn, ca o Psaltire, am simtit deodata o apasare asternuta bland pe umarul meu; am simtit ceea ce multi pelerini dau marturie ca simt: prezenta si ocrotirea nevazuta, abia perceptibila, a parintelui – ajutorul si rugaciunea sa. Nu stiu cum am razbit prin multimea adunata in jurul soborului de preoti, pentru a asculta slujba de pomenire si cuvantul Prea Sfintitului Daniil – vechi si incercat ucenic testamentar al parintelui. Nu stiu cum am strabatut drumul pana la cimitirul din deal si cine mi-a condus pasii.

Stiu doar ca la mormantul parintelui m-am cutremurat, ochii mi s-au umezit de lacrimi si o sfiiciune lina si curata m-a stapanit un timp, sub privirile deloc mirate ale pelerinilor care vegheasera crucea ieromonahului Arsenie toata noaptea, de-a dreptul sub cerul liber.

La sfarsit de noiembrie, de ziua parintelui, la Prislop se petrec lucruri ciudate si minunate in acelasi timp. Cateodata, pe scoarta unor copaci apare semnul crucii; cateodata, o lumina alb aurie te insoteste pana la pestera Sfantului Ioan de la Prislop, iar bradul din fata bisericii se umple, uneori, de parelnice globuri stralucitor transparente, spre uimirea si cutremurul credinciosilor adunati la slujba. De ziua parintelui, cu precizia unui ceasornic stelar, se mai petrec doua lucruri, pe care cei mai vechi pelerini le traiesc aievea, de fiecare data: pe 28 noiembrie, vremea se indulceste negresit (fie ca e deja zapada sau ploaie indesita dusmanos cu moina), iar drumul pana la manastire se arata atat de usor si fara poticnire, incat toti credinciosii dau marturie ca, de fapt, nu au calatorit pe osteneala picioarelor lor, ci intr-un zbor neobisnuit, in chiar causul palmelor sfintite si ocrotitoare ale parintelui.

Citește restul acestei intrări »

, , , , , , , , , , , , , , ,

139 comentarii

Tehnici de detoxificare si potiuni miraculoase din buncarul celebrului Gabi Salman

Cautarile care-i conduc pe cititori care  catre siteul meu imi arata negru pe alb ca popularitatea celui mai mare constructor de buncare din Romania, Gabriel Salman, este in crestere.

Se impunea, asadar, o noua incursiune in “buncarul” domniei sale, alintat de mine “siteul supravietuitorului istet”, sa ma pun la curent cu noutatile despre 2012, tehnicile de supravietuire, exploziile solare, adaposturi, accesorii pentru rucsacurile de supravietuire, etc…

Si nu mica mi-a fost mirarea cand am descoperit, in locul infricosatoarelor avertismente despre cumplitul 2012, sfaturi practice de detoxificare a organismului, liste cu alimente otravitoare si retete miraculoase precum cea a laptelui vindecatorsau a “licorii cu usturoi si alcool”. Schimbarea aceasta de “meniu” din buncarul virtual nu este insa intamplatoare: supravietuitorul 2012 nu poate fi un anemic, un intoxicat cu tot felul de stabilizatori si emulgatori, ci un individ cu organismul fortificat si complet detoxificat, capabil sa infrunte naucitoarele radiatii solare. Sa va detoxificati bine!

 Aceasta reteta a unui farmacist antic a fost gasita in 1972 intr-o manastire budista din Muntii Tibetului.

           MOD DE PREPARARE:
           Intr-un borcan de sticla se pun 350 grame de usturoi zdrobit peste care se toarna 220-250 de grame alcool de 95-96°, rom sau tarie. Borcanul se inchide ermetic si se pune in frigider timp de 10 zile. In cea de-a 11-a zi se filtreaza totul cu o strecuratoare foarte fina sau cu tifon. Lichidul obtinut se toarna in acelasi borcan si se pune inca 2 zile in frigider. Dupa aceasta perioada remediul este gata pentru tratament (picaturile se pot lua cu putin lapte sau apa inainte de a incepe sa mancam), dupa cum urmeaza:

                                          NUMAR DE PICATURI

                            ZIUA  M-DEJUN    PRANZ      CINA
                               1                     1                 2                3
                               2                     4                 5               6
                               3                     7                 8               9
                               4                    10               11            12
                               5                    13               14            15
                               6                    16               17            18
                               7                    12               11            10
                               8                     9                 8              7
                               9                     6                 5              4
                              10                    3                 2              1
                              11                   15               25            25
                              12                   25               25           25

           Se va continua cu cate 25 de picaturi, de 3 ori pe zi, pana la terminarea intregii cantitati.


           TERAPIA NU SE POATE REPETA DECAT ODATA LA 5 ANI !!!

 Restul gasiti la http://www.2012tehnicidesalvare.ro/codex-alimentarius/13-noutati/27-v-am-promis-celebra-reteta-a-licorii-cu-usturoi-si-alcool-ei-bineiat-o

, , , , ,

10 comentarii

Micutii uruguaieni

Asteptam copilul si ascultam cum ploaia sparge pietre de apa pe parbrizul masinii. Desi era abia 14.00, se facuse noapte. Gandurile au inceput sa se dizolve si sa se amestece cu randurile unei carti cu coperte albastre pe care atunci cand o deschizi, clapele unui pian le canta cameleonilor din Martinica. Iar cameleonilor ca mine le place muzica lui Truman Capote.

Ma strangea somnul in bratele sale lipicioase cand am auzit asa ca prin vis un “haidi, fai, baragladina”. Micutii “uruguaieni” de la Scoala Uruguay, din strada Virgiliu, ieseau de la ore. Ce-o fi insemnand “haidi, fai, baragladina” in limba uruguaiana? O fi in uruguaiana veche?

La Scoala Uruguay, micutii “uruguaienii” invata buchea iar copiii de la Scoala de Muzica si Arte (gazduiti temporar) se strecoara saptamanal, printre ei, pentru doua ore de teorie muzicala, straduindu-se sa invete solfegii si cat mai putina uruguaiana. Profesorul lor e un tanar dirijor si nu e uruguaian. Uneori mi se pare ca nu se simte in largul lui cand trece pe langa acesti uruguaieni atat de expansivi. Timizi si ciudati – ca niste pasari exotice – par si cei cativa elevi romani care invata la ore romana iar in pauze uruguaiana. O natie vesela, agitata, acesti uruguaieni.

Ies razand. Au dinti albi ca de zapada si par de culoarea cafelei. Si nu au sclipici, paiete sau haine in culori stridente. Doar rasul si vorbele le sunt uneori cam prea intense. Bodyguardul care ii insoteste pana la poarta e tot uruguian. Sporovaiesc pe trotuar si parca nu ii trage ata sa plece spre casa. Bodyguardul ii mana de la spate parinteste si intra in curte abia dupa ce ultimul uruguaienas traverseaza scuipand prin baltoace. Nici eu nu ma simt in largul meu cand vad atatia uruguieni pe langa masina. Blochez usa cu un gest reflex si strang geanta la piept. Sunt doar niste copii, au expresia inocentei pe chipuri, dar noaptea adanca din ochii lor starneste in mine spaime instinctive.

, , , , , , ,

1 comentariu

Tatal Prostilor a fost la Gaudeamus

Gaudeamus, duminica, 21 noiembrie, ziua in care s-a nascut, in urma cu fix 316 ani, Francois Marie Arouet – VOLTAIRE si s-a implinit anul de la disparitia Renei Kanokogi,  „Mama judoului”. Dumnezeu sa-i odihneasca!

 O zi deosebita asadar, in care noi, doi adulti si un copil, am fugit, fugit, fugit, alaturi de alte zeci de persoane necunoscute, in jurul pavilionului expozitional, decolorat de timp si de jeg. Am fugit, nu de placere, nu de graba, ci de frig si pentru ca parcasem in zona intrarii D, dar de patruns nu puteam patrunde decat pe intrarea principala. Men sana in corpore sano. Am fugit palmuiti continuu peste ochi si gura de vantul mai aspru ca un tata vitreg. Am scapat de vant si am pasit cu genunchi tremurati pe mocheta rosie de la intrare. (Bineinteles, fata cu bilete nu avea sa dea rest la 50 lei. Am scotocit dupa marunt prin toate portmoneele familiei. Faza cu maruntul a devenit, oricum, cutuma nationala….ar fi chiar straniu sa incerci sa strici obiceiul locului si sa te ambitionezi sa primesti rest la 50 sau 100 lei.)

Altfel am gasit ce cautam – Monica Lovinescu „Jurnal esential” (Humanitas) si V. Voiculescu „Proza” (Nemira). Tin sa multumesc pe acesta cale librariei Carturesti Verona, care a avut grija de finantele mele si m-a obligat sa economisesc 11 lei.  La ei V.V. era 50 lei, la Gaudeamus 39. Era si Herta Muller pe acolo. Multa Herta Muller. Si la Humanitas, si la Polirom.

Si mai era si Tatal Prostilor, dupa cum aveam sa aflam odata intorsi, cu tolba plina, la masina parcata regulamentar si pe bani – trei lei/ora – pe locul indicat de echipele de paza. Tatal Prostilor venise si el cu masina, un Cielo gri metalizat. Scrupulos cum il stiti, a tras frana de mana si a pozitionat-o, cu precizie matematica, la doar cativa centimetri distanta de a noastra. Amandoua pe un singur loc, ca sa incapa toata lumea, a murmurat, probabil, in sinea lui patrunzatoare grijuliul Tata…. si atat de pierdut in lumea cartilor, ca n-a fost chip sa-l gaseasca o intreaga echipa de vorbitori prin statii care a anuntat continuu – „Conducatorul autoturismului cu numarul B 89 ARS este chemat de urgenta in parcare” – pana li s-au descarcat bateriile. 

A venit apoi seful echipei de paza si a impiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiins, si a impiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiins, si a reusit sa mute cam un metru autovehiculul Tatalui Prostilor. Am iesit, am platit: o ora de stat la targ, una de stat in/pe langa masina.

M-am inveselit putin cand am remarcat ca privirea palie a lui Robert Turcescu scaneaza vultureste parcarea in cautarea unui loc…Parca in realitate nu e grizonat chiar 100% si poate doar mi s-o fi parut ca se uita crucis de la X3-ul pe care-l conducea cu mainile intelectuale cu care mangaie cositele muzicale ale fostei licenee Oana Sarbu.

, , , , , , , , ,

3 comentarii

Big Bang-ul lui SRS a zamislit, dupa luni de travaliu, portalul „Stirilor Corecte”

Sub auspiciile unei discretii istorice, in culorile pastelate ale acestor superbe zile de toamna tarzie si cu un continut profund filo britanic (Politics, Arts, Lifestyle, Business) a fost lansat portalul –http://news.corect.com/ – despre care fostul nostru NAS de la ZIUA, Sorin Rosca Stanescu, spunea, cu luni in urma, ca va scoate pe tusa toate publicatiile online, devenind, in doar cateva zile de la lansare, cel mai important portal din sud-estul Europei. Discretia cu care s-au insinuat online „StirileCorecte” face, probabil, parte din strategia de a lua prin invaluire site-urile importante de stiri…Echipa de atac a Nasului este eminamente feminina si foarte ambitioasa, si profund antiBasescu :).

Margarita Geica – Director Editorial CorectNews

Miruna Munteanu – Redactor Sef CorectNews

Oana Stanciulescu – Redactor Sef CorectNews

Nu pot rezista tentatiei de a reproduce cateva excerpte din savantul  “Manual de proceduri corecte pentru Corectnews”, cu regretul ca, pe vremuri, la batrana ZIUA n-am beneficiat si noi de astfel de indrumari….

In orice comentariu, opinie si editorial, apartinand echipei Corect, tratam actiunile politice, sociale si economice din punctul de vedere al cetateanului, ale carui drepturi trebuie respectate si care doreste sa traiasca intr-o economie de piata functionala.

  • Toate comentariile, sub orice forma, facute de membrii echipei Corect, vor respecta drepturile omului, inclusiv dreptul la proprietate, si vor fi promovate, atunci cand e cazul, principiile unei economii de piata cu adevarat functionale.
  • Principiul in ceea ce priveste drepturile omului si libertatile individuale este ca fiecare cetatean, inclusiv jurnalistul, este liber sa faca orice, cu exceptia incalcarii drepturilor celorlalti.
  • Principiul in ceea ce priveste economia functionala de piata poate fi rezumat prin 4 trasaturi: rezolvarea problemei proprietatii; forta de munca trebuie sa devina o marfa ca oricare alta (valoarea fortei de munca trebuie sa fie evaluata corect); nu trebuie sa existe monopol de stat; in toate sectoarele trebuie promovata libera concurenta.
  • Redactorii nu au dreptul, atunci cand lucreza pentru portal, sa manifeste partipriuri politice. Si nici aprehensiuni politice.
  • Este necesara aprobarea ori a unui redactor-sef ori a directorului editorial pentru postarea oricarei anchete ce se refera la divorturi care implica minori, conflicte intre artisti, intre medici, intre jurnalisti, intre trusturi mass-media.
  • Este cu desavarsire interzisa initierea de polemici cu redactii din presa scrisa ori audiovizuala, cu site-uri, cu bloguri sau cu portaluri.
  • Atunci cand, in talk-show-uri, mese rotunde, orice tip de dezbateri, etc., un salariat al platformei integrate Corect se prezinta in aceasta calitate, este obligat sa respecte si sa promoveze aceleasi principii; in schimb, daca face precizarea ca nu vorbeste in numele
  • platformei Corect si nici in calitatea sa de salariat al platformei, este liber sa promoveze orice fel de idei.

  • Regula de mai sus se aplica identic si atunci cand salariatul Corect posteaza pe un blog ori pe un site.
  • Nici un membru al echipei Corect, cu exceptia angajatilor Departamentului de publicitate, nu are obligatia si nici dreptul de a discuta ori negocia contracte de publicitate.
  • Nu exista cenzura pentru livrarea oricarui tip de informatie relevanta.
  • In materialele CorectNews nu se folosesc epitete ori calificative, ci argumente.
  • Ziaristii vor scrie cu nerv, concis, colocvial, fara dulcegarii. Vor evita limbajul de lemn.
  • In abordarea subiectelor ziaristii vor avea in minte ca Romania nu este o insula. Se vor oferi alternativele, iar cititorul va trage singur concluziile.
  • Prin raportare la principiile generale de la punctele 1-7, ziaristii CorectNews vor lua atitudine!

, , , , , , , , , ,

Lasă un comentariu

Fantoma

Ani de zile a ramas ascunsa dupa vitrina din sufragerie, exact langa perete, in coltul umbrit de cutele unei draperii cu flori intunecate. O prezenta discreta, amorezata de intunericul din ascunzisul sau, pe care rareori se incumenta sa-l paraseasca.

Cum am aflat de existenta ei? Mama vorbea despre niste lucruri necurate, facaturi sau cam asa ceva. De fapt, mai mult lumea spunea si mama credea. Gura lumii nu batea insa campii, ci spunea adevaruri, confirmate ulterior de o vrajitoare a carei faima depasise granitele cartierului Militari si ajunsese pana la noi, in Drumul Taberei, la capatul troleului 84. Era potop de lume la ea si se intra doar cu programare. Dar facea de toate – dezlega, lega, descanta, ghicea, aducea mesaje de dincolo sau, dupa caz, le ducea dincolo – si, mai ales, spunea totul de la prima sedinta. Nu te purta pe drumuri. Cica raspunsurile la intrebarile mai dificile le primea de la lampa-vorbitoare, care se deplasa la dreapta pentru “da” si la stanga pentru “nu”.

Citește restul acestei intrări »

, , , , , , , , ,

2 comentarii

Incredibila poveste de viata a parintelui ADRIAN (spusa de Sorin Preda)

Cand am auzit ca parintele Adrian Fageteanu a parasit Manastirea „Antim” m-am cutremurat. Bucurestiul cel zgomotos, apucator si trufas ramanea fara ultimul sau mare duhovnic. Decizia parintelui de a se retrage in munti, la cei 92 de ani ai sai, mi s-a parut nu numai un act de mare curaj, dar si o pedepsire teribil de aspra a indiferentei, a nepasarii noastre. Il stiam, dar fara sa-l cunosc.

Ii vorbeam, cerandu-i cuvant, dar fara a ma apropia de el. De fiecare data, il gaseam in biserica, in strana cea mai umila, langa intrare, langa pangar, cautand umbra care sa-l acopere. Mereu spovedea pe cate cineva – femei batrane si tineri deopotriva. Ore in sir ramanea in aceeasi pozitie – aplecat pe o parte, nemiscat, ascultand cu toata fiinta lui, cand si cand tresarind tulburat de cele auzite. Nu stiu de ce nu am indraznit sa fac pasul necesar catre el. Parintele avea renumele de duhovnic aspru, care dadea canoane grele, calugaresti. Acum, imi pare rau. Darzenia lui monahala ascundea, de fapt, un suflet duios si dulce ca mierea de padure. La fel de rau imi pare ca (fie si cu un oftat) l-am judecat ca ne parasise pentru chilia sa pustniceasca. A trebuit sa merg la noua sa casa, in tampla muntilor din defileul Jiului, ca sa-mi dau seama ca parintele Adrian plecase tocmai pentru a fi mai aproape de noi. Plecase ca sa se roage intens si fara odihna, pentru slabiciunile si mantuirea noastra.

Citește restul acestei intrări »

, , , ,

Lasă un comentariu

Pe 16 noiembrie se nastea, in urma cu 107 ani, marele teolog roman DUMITRU STANILOAE

Sorin Preda, Formula As ( 2003)

Despre parintele Staniloae am aflat tarziu, prin anii 80, cand cineva s-a oferit sa-mi imprumute unul dintre volumele Filocaliei, indemnandu-ma: „Citeste! E o carte rara!”. Pe vremea aceea, cuvantul rar era pentru mine sinonim cu interzis. Nu eram departe de adevar. Nu doar textul in sine era tinut sub obroc politic, ci si numele traducatorului, care m-a uluit cu eruditia sa, cu acribia savanta a notelor de subsol si a studiilor introductive. Era parintele Dumitru Staniloae, batranul bland si smerit din cale-afara, pe care aveam sa-l vad zece ani mai tarziu la televizor, intr-un scurt interviu luat cu ocazia numirii sale in Academia Romana. A fost o adevarata revelatie. Batran ca veacul, putin la trup si cu parul albit de zapada anilor, parintele umplea ecranul. Fara nici un efort aparent, rostea cuvintele mangaindu-le parca, starnind o vijelie blanda de sensuri, de profunzimi intelectuale. As fi vrut sa-l cunosc, dar din jena sau din alte pricini nelamurite, am amanat. Din toate, am ramas cu un regret enorm. Am ratat sansa de a fi, macar o clipa, contemporan cu un mare ganditor ortodox, cu un intelept. Acum, cand deja se implinesc zece ani de la disparitia sa si o suta de la data nasterii sale, nu ne ramane decat sa ni-l imaginam dupa puterile noastre, citindu-i cu atentie cartile sau ascultand aducerile-aminte ale celor care l-au cunoscut cu adevarat si l-au insotit in cele mai grele momente din viata sa.

Ultima rugaciune

Stam la o masa rotunda, ca o imensa paine de test. De jur imprejur, multime de scoarte si obiecte taranesti vechi si migalite in felurite culori de rosu, alb sau negru. Poza parintelui, absent surazatoare, sub care scrie: „Centenar Dumitru Staniloae – Stravezimea credintei in viata taranului roman” ne priveste dintr-un colt. Suntem intr-o sala a Muzeului Taranului Roman, chiar in biroul celui care a fost pictorul Horia Bernea – prieten si admirator nedezmintit al parintelui. Alaturi, in stanga noastra, Lidia Staniloae (fiica marelui carturar) are o tresarire de neincredere la vederea reportofonului. Ne cere sa-l oprim. Prefera o discutie libera, lipsita de constrangeri jurnalistice. Asteapta prima intrebare si pare putin surprinsa cand incepem cu sfarsitul, cu ultima imagine si ultimele cuvinte ale parintelui. Nu e usor. Chiar si acum, dupa 10 ani, amintirile dor. Rana e inca deschisa. L-a vazut cu doar doua ore inainte de a muri. Intins pe patul sau de suferinta, zambea cum numai el stia sa zambeasca – un suras ca o ofranda de bunatate. Camera apasatoare de spital, cu ferestre zabrelite si tavan inalt, parca disparuse. Se simtea bine. Nu-l mai chinuia nici o durere. Ca de obicei, se gandea la altii, nu la sine. Se gandea la oboseala studentilor medicinisti care ii vegheau necontenit somnul. Se gandea la necazurile prin care trecea o ruda apropiata si voia sa o ajute cu ceva bani. „Stiam ca sfarsitul il pandeste cu lacomie, dar nu credeam ca e atat de aproape. Inviorat si cu o voce hotarata, mi-a cerut sa nu mai stau langa el, ci sa merg la varul nostru, aflat la mare stramtoare. De fapt, voia sa ramana singur. Voia sa se pregateasca pentru ultima rugaciune. Cand m-am intors la spital, tata nu mai era. A plecat dintre noi asa cum a trait – senin, impacat cu sine si cu toata lumea, fara dureri, fara regrete. Ultimele lui cuvinte le-a rostit ca un testament. Vorbea despre cum sa vorbim neincetat cu Maica Domnului. Le-am publicat in cartea aparuta la Editura Humanitas. Sunt doua pagini dense, esentiale. Analizandu-le, profesorul Emilian Popescu de la Sibiu a ajuns la concluzia ca se aseamana cu ultimele cuvinte rostite de sfinti inaintea mortii. Unii spun ca acesta ar fi un semn al sanctificarii sale viitoare. Mi-e greu sa ma pronunt. Parca e prea devreme si, oricum, nu asta isi dorea tata. Singura lui dorinta era sa fie un crestin adevarat, sa-L merite pe Hristos, oriunde si oricand, in tot ce face”.

Citește restul acestei intrări »

, , , , , , , , , , ,

1 comentariu

Parintele Adrian Fageteanu la 98 de ani!

Adevaratul patriarh al ortodoxiei noastre este Adrian Fageteanu, care astazi implineste 98 de ani de viata frumoasa, neintinata, traita sub semnul demnitatii si absentei totale a compromisurilor.  67 din anii domniei sale, parintele Adrian i-a inchinat lui HRISTOS. Sarutam blandetea mainilor voastre preasfinte parinte si sa ne traiti intru multi ani!

Parintele Adrian Fageteanu (Alexandru pe numele de botez) s-a nascut la 16 noiembrie 1912 in Deleni – Cernauti (Bucovina de nord). A urmat Facultatea de Drept din Cernauti, pe care a absolvit-o in anul 1934. In urmatorii sapte ani a fost comisar de politie in Falticeni, iar apoi seful biroului local al Sigurantei. Era un politist bun si dur. Cariera sa de pana atunci nu prevedea prin nimic intorsatura pe care i-o va lua viata.
Printr-un complex de imprejurari, in februarie 1941, a fost condamnat abuziv la inchisoare, pentru participare la „rebeliunea legionara”, desi nu era inscris in Miscarea Legionara si nici nu s-a razvratit. Ceva mai tarziu, generalul Ion Antonescu, conducatorul statului, a dat ordin sa fie eliberati din inchisoare toti detinutii politici care vor sa mearga pe front in linia intai. Alexandru Fageteanu s-a inrolat si a cazut ranit grav la Stalingrad. A scapat printr-o minune divina. Pe cand zacea aproape mort, a fagaduit ca daca va supravietui i se va darui cu totul lui Dumnezeu. In 1943, s-a calugarit la Putna, sub numele de Adrian. A urmat Facultatea de Teologie din Cernauti. In 1947, s-a inscris la Facultatea de Filosofie din Bucuresti si s-a mutat la Manastirea Antim, unde a facut parte din „Rugul Aprins” – asociatie cultural-duhovniceasca animata de ziaristul Sandu Tudor (ieroschimonahul Daniil de mai tarziu). Dupa interzicerea „Rugului Aprins”, s-a retras la Manastirea Govora si apoi la Crasna, alaturi de Sandu Tudor. Au fost arestati amandoi in 1950, sub acuzatia ca organizeaza o rezistenta anticomunista. Condamnat la opt ani de temnita grea, la recurs i s-a diminuat pedeapsa. A suferit in inchisorile de la Fagaras, Jilava, Canal si Aiud. Eliberat in 1956, a mers la manastirea Lainici si apoi la Slatina, de unde a fost din nou arestat, in februarie 1958, cu lotul „Rugul Aprins”. In 1959, a fost condamnat la 20 de ani de munca silnica. Dupa 1964, cand a fost eliberat, cu decretul de amnistie generala, a trecut prin mai multe manastiri, ramanand mai multi la Lainici, in Gorj, si la Antim. In anul 2003, batran si bolnav, a urcat in munte, la Locurele – Gorj, unde inca se nevoieste.
Claudiu Tarziu pentru Formula As (http://www.formula-as.ro/2010/933/spiritualitate-39/mari-duhovnici-romani-pr-adrian-fageteanu-12832)

Citeste si https://intamplarisavante.wordpress.com/2010/10/24/la-manastirea-antim-au-trait-doi-imparati/

Sursa foto: http://www.razbointrucuvant.ro/category/parinti-si-invatatori/parintele-adrian/

, , , ,

Lasă un comentariu

„Obiectul exceptional” al NASA: cea mai tanara gaura neagra din apropierea Sistemului Solar

„Obiectul” descoperit de telescopul Chandra este cea mai tanara si cea mai apropiata gaura neagra de Sistemul Solar – la aproximativ 50 de miloane de ani lumina 🙂 de Pamant. 

O descoperire cu adevarat exceptionala pentru oamenii de stiinta care vor putea intelege mai bine cum explodeaza stelele masive, in urma carora iau nastere fie gauri negre, fie stele neutronice. Gaura neagra descoperita de telescopul Chandra are 30 de ani si reprezinta ce a mai ramas din SN 1979C, o supernova din galaxia M100 cu o masa de 20 de ori mai mare decat a Soarelui.

Sursa: http://www.nasa.gov/mission_pages/chandra/multimedia/photoH-10-299.html

, , , , ,

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: