Ciocoleții de Urziceni

În piața de lângă gara orașului Urziceni devii un pic filozof și îți cam piere cheful să mai iei în deșert considerații precum cele care avertizează că într-o zi țiganii vor fi mai numeroși decât românii. Joia, marțea, sâmbăta sau oricând te nimerești pe acolo, majoritari sunt ei. Nu vin să vândă, să caște gura sau să cerșească. Vin la cumpărături.

Le place mai ales miniMAX-ul, un supermarket al cărui nume a ajuns celebru și în rândul mucoșilor de prin satele din jur. Are parcare, cărucioare în care nu bagi fise, dar mai ales Ciocoleți (pufuleți trași în ciocolată), mici la caserolă și o City Pharma. N-ai zice că sunt diferențe vizibile între aceasta din urmă și alte farmacii unde pescuiești de pe raft un antiperspirant, o alifie sau un calciu efervescent pe care le achiți apoi la casă. Poate doar clientela feminină, înghesuită până la contopire în fața celor două farmaciste de serviciu, să fie ceva mai numeroasă. Fiecare își flutură teancul de rețete compensate sau gratuite cu mâini de culoarea migdalelor, fiecare murmură câte ceva și pufăie câte un „aoileo”. Gândești că în timp ce te zgâiești pe la rafturi, în căutarea unui antiperspirant, unei alifii sau poate a unui calciu efervescent, ele se vor fi împuținat. Dar nu reușești să identifici nimic din toate astea și prima cutie pe care o iei de pe raft, la întâmplare, dar cu atenție să nu atingi, să nu răstorni, să nu spargi, etc, e goală. Și următoarea, la fel. Toate sunt goale. Te amuzi sau te îngrozești, depinde cum ți-e felul, de acest sistem anticiordeală și renunți pentru că nici măcar una din femeile cu fuste până la gleznă nu a reușit să-și ia tratamentul.

Afară, în parcare, le așteaptă bărbații în ținute lejere, de shopping: tricouri supraelastice fără mâneci, ridicate deasupra burților balonate de traiul șucar, bermude din fâș și papuci lipăitori cu ață între degete. Reazemă mașini străine cu puradei întronați pe scaunul șoferului, preocupați să învârtă din volan sau să apese butoane ce aruncă pe geamuri vocile plângăcioase ale unor maneliști întregistrați pe la nunți. Portbagajul rămâne deschis, ca nu cumva baxurile cu bere, hârtia igienică, detergenții, pepenii, bananele, hălcile de carne și, bineînțeles, Ciocoleții să se sufoce până vin femeile cu buline de la farmacie. N-au treabă cu nimeni și sfidează orice privire mai insistentă. Se scarpină pe burtă, se curăță într-o ureche sau eliberează zgomotos o nară obturată. Degetul tămăduitor se mută uneori în gură și poate tot el scoate bermuda care alunecă pe unde nu trebuie.

Mulți dintre ei seamănă izbitor cu mulți dintre noi. Au, probabil, permise auto, cărți de identitate, pașapoarte și spirit civic. Mulți dintre ei au votat măcar o dată-n viață și vor merge disciplinați la vot și-n anii care vin. Probabil la fel de disciplinați vor fi și copilașii din comuna Axintele, care azi renunță la școală, după patru, cinci sau șase clase. Și dacă nu vor ști pe cine să pună ștampila, se va găsi vreun binevoitor care să le arate.

, , ,

  1. #1 by Maria Günther on 21 Aprilie 2013 - 8:41 pm

    … Si despre ciucalaii cu facultate, plecati… sau cine stie, inca locuind langa Gara… chiar nimic?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: