Posts Tagged Adrian Sobaru

Adrian Sobaru umbla cu capul spart in tara sufletelor moarte

A vorbit aseara, l-am ascultat, poate l-am inteles, poate doar l-am compatimit, poate am tresarit usor cand domnul Gadea Mihai a promis sa se revolte personal daca vreodata, in Romania, se va inchide vreo institutie de presa (pai sa se revolte retroactiv de trei ori ca numai anul trecut s-au inchis vreo trei ziare). Astazi vom mai trancani poate pe bloguri, intre niste like-uri date la pozele unor prieteni necunoscuti, vom posta doua-trei comentarii la „starile” analistilor carora le suntem, fireste, deosebit de recunoscatori ca ne-au dat „accept” in lista lor de prieteni…

DAR, in tara mall-urilor, carrefour-urilor, hornbach-urilor, patinoarelor, in tara sfintei imbranceli de la moaste si aghiasma, in tara morcovilor olandezi si a usturoiului chinezesc, in tara in care copiii scuipa suzeta pentru a butona i-phonul parintilor (in Biserica Sfantul Nicole Dintr-o Zi, baietelul de doi ani al parintelui paroh Vasile alerga, de Revelion, tinand in manutele lui mici si pufoase „jucaria” primita de la Mos Gerila), LIBERTATEA – cu majuscule – de care vorbeste Adrian Sobaru e doar o notiune abstracta.

Singurele concrete sunt inertia, frica josnica si cramponarea de mult trambitata incertitudine a zilei de maine, care ne obliga sa slujim orice stapan dispus sa ne alimenteze cardurile (si linistea) cu firimiturile ce ii prisosesc. Gasesc dureros de adevarate si actuale vorbele eruditului indianist Sergiu Al-George, arestat in lotul Noica-Pillat, cu privire la „atasamentul nostru feroce, animalic, pentru viata„.  „Cramponarea asta la viata, de caine estropiat, de orb paralitic, de canceros innebunit de suferinte si care tot mai suge vitamine, de tradator care pentru a scapa de moarte si-a vandut neamul intreg si tovarasii toti, o exprima cel mai bine pronumele neutru nereflexiv, in lipsa pe romaneste: on veut vivre sau in nemteste man will leben„. (Jurnalul Fericirii, N. Steinhardt). Acum (ca si atunci) suntem robii propriei noastre existente si tranzactionam fara sa clipim viitorul copiilor nostri.

Adrian Sobaru a priceput ca despre asta-i vorba. Si nu s-a mai cramponat de propria viata. A sarit! A sarit pentru ca nu a mai dorit sa fie partas la aceasta vanzare. Multi vor zice ca e nebun. Nimic iesit din comun. Nimeni nu e profet la el acasa. Afara e frig si s-a lasat ceata. Turbanul de suferinta de pe capul lui Adrian Sobaru nu ne va impiedica sa continuam sa vindem…in tara in care „hotia si minciuna sunt o virtute”.

Anunțuri

, , , , , ,

19 comentarii

APEL pentru sprijinirea familiei lui Adrian Sobaru!

Federatia Romana a Jurnalistilor MediaSind si Sindicatul pentru Unitatea Salariatilor TV fac un apel pentru sprijinirea familiei angajatului televiziunii publice, Adrian Sobaru. Persoanele sau institutiile care doresc sa ajute financiar familia Sobaru pot sa doneze sume de bani in contul deschis la: Banca ING Bank nr. RO43INGB0000999900670019, sucursala Titulescu, titular Madalina Sobaru.

Comitetul Executiv al FRJ MediaSind

,

3 comentarii

Mucles!

Pana la urma ce stim despre adevaratele motive care l-au impins pe Adrian Sobaru peste marginea balconului? Mai nimic. O inscriptie pe tricou, un strigat aproape neomenesc care ne da inca fiori nu sunt de natura sa ne lumineze asupra gestului sau deja condamnat de “procurorii de caz”, deghizati in aparatori ai vietii si intereselor familiei. Acum, firesc ar fi sa nu mai trancanim si sa asteptam si parerea omului. Daca va dori sa si-o exprime…ca nu-i exclus ca ceea ce nu i-a reusit sarind de la balcon sa-i reuseasca vorbind…

PS Prin presa, pe bloguri s-au itit deja manecutele contabililor de ocazie. Cica, Sobaru ar avea venituri de peste 3000 de lei, deci motivele saltului de la balcon nu sunt de natura materiala, ci psihologica sau psihiatrica sau afectiva (a declamat ca un tradat in dragoste “Pentru tine, Boc”).

Stimati contabili de ocazie, oricata matematica va umbla prin creieri, trebuie sa introduceti in formulele abjecte pe care le manevrati cu atata abilitate un minus mare (mult mai mare decat carnatii si tobele pe care pe veti ingurgita de Craciun) reprezentat de problemele de sanatate ale copilului. Autismul nu e o raceala, nu e o viroza, care trece intr-o zi sau intr-o saptamana. Copilul autist are nevoie de terapie, tratament si de ajutorul permanent al parintilor pentru a se integra, are nevoie ca parintele sa-i fie “mediator” intre universul lui interior si universul exterior.

Pe copiii astia nu i-a aparat nimeni cand l-au fost ciumpavite veniturile. Nu s-a scris pe bloguri, nu le-au fost create conturi pe facebook sau twitter, nu le-au fost organizate marsuri de protest. Mucles. Si daca pe parintii lor ii revolta ceva nu e pierderea unei sute de lei, cum gresit si cinic au interpretat contabilii de ocazie, ci motivatia abjecta ca o parte din banii lor pentru medicamente ii este necesara statului pentru salvarea economiei. Pierderea acelei sute de lei reprezinta, de fapt,  pierderea si ultimei farame de speranta. Cum sa mai crezi in programe de integrare sociala, intr-o viata decenta, intr-un viitor demn pentru acesti copii cu nevoi speciale cand Guvernul are nevoie de amarata lor de suta pentru a iesi din criza?

, ,

1 comentariu

Adrian Sobaru: „Cineva trebuia s-o facă!”

In tara mamicilor si bebelusilor, un tata disperat a spalat cu sangele sau rusinea lipsei de reactie, necrozarea solidaritatii umane in fata unei masuri atroce: persoanelor cu handicap sever, ireversibil – gradul I, cum e trecut in certificatele medicale eliberate de comisiile de specialitate,  – copii si adulti deopotriva, le-au fost reduse dramatic, incepand cu aceasta luna, o serie de drepturi banesti si asa derizorii raportate la necesitatile si cheltuielile acestor oropsiti. Angajatul TVR, Adrian Sobaru, 42 de ani, are doi copii, unul fiind diagnosticat cu autism.

RODICA CIOBANU, Gandul: „Exasperarea, revolta, neputinţa l-au împins pe angajatul TVR să comită gestul extrem de a încerca să-şi frângă gâtul, aruncându-se în gol, afirmă comentatorii, unii trimiţându-l la psiholog.

Eu cred însă că nu are ce căuta acolo. Tentativa suicidară a lui Adrian Sobaru pare atent chibzuită. Nu şi-a dat foc în Piaţa Victoriei, nu s-a cocoţat pe un stâlp de înaltă tensiune sau pe acoperişul unui bloc (locuri comune pentru protestele radicale individuale), ci a ales amplasamentul de maximă vizibilitate. Doar acolo, în templul politicii, sub ochii liderilor de partide, ai întregului guvern şi ai tuturor televiziunilor, exact când primul ministru îşi începea discursul pe fondul unei moţiuni de cenzură, gestul său avea mai multă relevanţă decât o intoxicare accidentală cu monoxid de carbon. Doar comis acolo ieşea din aria faptului divers şi devenea ştire de primă pagină, doar astfel depăşea sfera individuală, intrând în cea simbolică.

Nu a făcut saltul doar pentru sine, oricât de greu i-ar fi să-şi întreţină familia şi de fără speranţă ar trăi, ci pentru semenii încercaţi de aceleaşi sentimente, pentru toţi aceia care resimt grija zilei de mâine ca pe o insuportabilă formă de opresiune şi, după 20 de ani de la revoluţie, strigă „Libertate!”. Pentru aceştia, cineva trebuia să o facă.

Aş vrea să cred că gestul lui Adrian Sobaru, care va face, fără îndoilă, înconjurul lumii, va răscoli conştiinţele guvernanţilor, ale politicienilor, în general. Dar nu sunt semne în această direcţie. Emil Boc şi ai lui au rămas, după dramă, să se treacă singuri de moţiunea de cenzură. Era linişte, iar femeile de serviciu, chemate urgent, curăţaseră sângele de pe mochetă”.

, ,

7 comentarii

%d blogeri au apreciat asta: