Posts Tagged ZIUA

Romanii care sunt trimisi la groapa desi ei inca n-au murit. Cutremuratoarea lor poveste intr-o carte de George Damian si Catalin Florintiu Varzaru

 Doi fosti colegi de la Ziua si buni amici de-ai mei, George Damian si Catalin Florintiu Varzaru, au lansat seara trecuta “Romanii din Bugeac pe cale de dispartie”, cartea lor de calatorie si impresii (din pacate de o tristete tulburatoare) despre un tinut lovit de saracie si de frenezia autoritatilor ucrainene care se straduiesc de zeci de ani sa scoata din capul si din genele a peste 120.000 de oameni originea lor romaneasca.

Sa fiu sincera, nu ma asteptam sa vina atata lumea la Palatul Sutu (abia am gasit un loc intr-o sala deloc mica) si sa existe atata interes pentru carte, pentru soarta romanilor striviti de frica, de neputinta intr-o tara in care “manifestatiile antiromanesti se regasesc pana si la cel mai inalt nivel politic”, “presa continua sa agite pericolul unei eventuale agresiuni romanesti” iar “afirmatia <vorbesc limba romana> atrage imediat represaliile autoritatilor”.

A vorbit secretarul de stat pentru romanii de pretutindeni Eugen Tomac (baiatul ala de apare prin poze cu europarlamentara lu’ taticu), prilej cu care am descoperit ca gangaveala Elenei Basescu nu e contagioasa. Tomac e originar din raionul Ismail si il stiu mai mult ca prieten al lui Victor Roncea (de fapt asa si vorbim despre el “uite-l, ba, pe tovarasu’ lu’ Roncea), pe care, intr-o vreme, il vizita saptamanal la Ziua. A vorbit limpede si intr-un fel care mi-a atras atentia, desi romanii din Bugeac ma interesau, pana aseara, cat strutii din Baicoi. La fel senatorul PSD Titus Corlatean, presedinte al Comisiei de politica externa din Senat, si Viorel Badea, senator PDL, vicepresedinte al aceleiasi comisii. Am detectat si la ei o insufletire, un fir de simtire romaneasca si de amaraciune pentru un destin nascut in zodia durerii.

Poate am intrat temporar pe frecventa emotiei si datorita atmosferei din sala: o mare de oameni, care asculta vrajita o poveste sfasietoare cu final greu de dibuit, plus gestul catorva tineri slabuti, cu ochi febrili, care s-au intors cu spatele lasandu-ne sa le citim protestul mazgalit pe tricouri (inteleg ca protestul il viza, de fapt, pe Tomac). Basca interventia finala a lui Mircea Druc, fost premier moldovean, despre idealurile frante ale generatiei sale si despre rezistenta care presupune, totusi, alte coordonate decat in vremea imperiului sovietic.

Aerul inghetat al noptii a mai coborat putin mercurul simtirii romanesti si iar m-a izbit mirosul propriei neputinte. Pai limba romana moare si la ea acasa unde, din ce in ce mai mult si mai des, folosim un numar limitat de cuvinte, pe un ton tot mai ridicat, unde se desfiinteaza scoli, unde “speranta” e un arhaism al carui sens nu si-l mai aminteste nimeni. Romanii se sting si in propria lor patrie unde femeile nu mai vor sa nasca, unde barbatii nu mai vor sa fie tati, unde mainile care vor sa munceasca sunt strivite cu baroase numite eufemistic “taxe si impozite”, unde mintilor care opun rezistenta la imbecilizare li se dau bilete de internare si persecutie in doza dubla.

Cum sa starnesti interesul romanilor molesiti de propria nenorocire? Sa fie oare cartea colegilor mei, calatoria asta a lor revelatoare cheia unui sertar pe care odata deschis sa nu putem sa-l mai inchidem? Catalin Varzaru zicea ca “intoarcerea in tara a fost ca o izbavire”. I-a venit sa sarute pamantul, nu din patriotism, ci de bucurie ca nu s-a nascut acolo, ci aici. Asa o fi? Nu stiu (inca)! Dar am sa ma las calauzita de doi foarte buni jurnalisti, in care am incredere pentru ca-i stiu de ani, si macar sa arunc o privire “imediat langa granita Uniunii Europene”. Un frate de-oi gasi acolo si tot ar fi ceva…

, , , , , , , ,

2 comentarii

Persecutiile la care a fost supus Ioan Grosan inainte de marea dezvaluire

Cum se stie, “stafful Adevarului a anuntat, prin dl Cartianu” ca nu mai doreste colaborarea scriitorului Ioan Grosan. Cunoastem, de asemenea, raspunul resemnat si demn al domnului Grosan: “Asta e”. Un raspuns dezarmant la care m-am tot gandit zilele astea pentru ca imi suna cunoscut si stiam cu siguranta ca l-am mai auzit, nu cu foarte mult timp in urma, spus tot de Ioan Grosan.

Sunt aproape doi ani de atunci…Eram in bucataria redactiei Ziua, din strada nefasta Constantin Mille. O incapere sordida, in care se refugiau fumatorii si cei care voiau sa vorbeasca nestingheriti la telefon. Pe numele domnului Grosan sosise un plic mare, alb, din partea conducerii. I-am spus la telefon de plic si, simtind/stiind ca e ceva important, m-a rugat sa-l desfac si sa i-l citesc dintr-un loc ferit. A urmat o lectura nefericita care ma intristeaza si acum cand se rostogoleste din trecut.

Am citit, cu voce tare, o hartie prin care cel mai valoros si mai autentic condei al ziarului era informat despre diminuarea drepturilor salariale, pe motive ca nu scrisese pe cat de mult, pe cat de des ar fi dorit, ar fi nadajduit conducerea (recte Mihai Palsu). Conducere care tocmai crescuse salariile unor puberi, proaspat pripasiti prin redactie si vajnici aspiranti la statutul de frecatori de menta pe care il aveau, de altfel, prea multi dintre angajatii platiti cu zeci de milioane fara ca macar sa aiba obligatia sa mazgaleasca o virgula. Conducere care platea patru sau cinci portari, 15 sau poate 17 soferi, cinci secretare, conducerea asta socotise ca un semn scris de Grosan era mai scump decat un semn scris de un oarecare X sau Y, cu degetele pline de basici de la atata copy-paste pe articolele Mediafax sau Rompres. Pentru cei nefamiliarizati cu bucataria unui ziar, treaba e-n felul urmator: editorialelor, textelor de opinie, tabletelor le este alocat, in general, un numar fix de semne (toate componentele unui text – litere, semne de punctuatie si spatiile dintre acestea), numar care in cazul lui Ioan Grosan se redusese si mai mult dupa ultimele modificari in grafica ziarului.

Am ramas cu receptorul in mana asteptand, fireste, sa mi se umple urechile de proteste si injuraturi. Dar in loc de un firesc “baga-l-as in ma-sa”, am auzit “no, asta e”. Ca un oftat. Resemnat si demn. In perioada care a urmat (si pana la inchiderea ziarului) s-a straduit sa respecte standardele de aparitii impuse de conducere. Si nu l-am vazut abatut, si nici n-am simtit vreo unda de lehamite in textele sale, chiar daca ajunsese sa castige mai putin decat un redactor care rostogolea virgula pana, cum, necum, tot intre subiect si predicat o proptea.

Pai cam asa stau lucrurile. Prin viata, prin presa. Ce poti sa-i spui conducerii care uneori isi zice staff?! Ce poti sa-i spui lui Mihai Palsu? Dar lui Cartianu? „Asta e!” Un numar fix de semne: sapte. Nici unul in plus!

Marea dezvaluire

Mediafax: CNSAS a solicitat Curtii de Apel Bucureşti sa constate calitatea de colaborator al fostei Securitati a scriitorului Ioan Grosan, membru al Uniunii Scriitorilor. Primul termen al procesului este 21 februarie. Ioan Groşan ar fi fost recrutat de Securitate în mai 1974, pe cand isi satisfacea stagiul militar. El ar fi primit numele conspirativ de informator „Radu Greceanu” si ar fi semnat un angajament, care nu s-a pastrat însă la dosar.

, , , ,

10 comentarii

Notele informative ale scriitorului Ioan Grosan

Marturisesc: intotdeauna mi s-a parut ca e ceva suspect in atitudinea domnului Grosan. Intre 2004-2010 am fost „colegi” de pagina la Ziua. Scria repede. Scria de oriunde. Scria mereu. Scria destins, nu tensionat ca altii care te injurau si daca respirai prin preajma in timp ce scremeau doua balarii. Cand noi abia ne inghiteam prima cafea, dom Grosan dadea ultimul „save„: „Cami, ai text!” „Dejaaaaaaa?”. Cand a inceput sa scrie si de acasa, primul telefon din zi era de la el: „Ai text” „Dom Grosan, exagerati!”. Il vedeam uneori abatut. Stiam ca urmeaza intrebarea Fetelor, ce numar de celular aveti? Sa tot fi pierdut vreo 5-6 telefoane…Desi avea cam de doua ori mai multa experienta de viata (zic asa nu ca sa-l „imbatranesc” pe dom Grosan, ci sa ma intineresc pe mine ;)), il simteam adesea cu mult mai tanar decat noi. In spirit, in optimism, in pasul neobosit cu care strabatea orasul, in ingaduinta cu care privea in jur.

Odata, pe vremea cand traia si Doctorul (un coleg de pomina plecat prea devreme), trebuia sa mearga la o filmare sau la un interviu si l-am simtit agitat. Ce-ati patit, dom Grosan? Iar ati pierdut celularul? N-ati dat save la text? Nu, nu era asta. Nu prea avea ce sa imbrace. Ne-a cerut, timid, ajutorul. L-am trimis, pe bulevard, la Collins unde erau reduceri de 70-80%. A venit imbujorat ca un baietel care tine in mana prima masinuta teleghidata din viata lui. A aratat la toata lumea camasa si puloverul „de firma”. Costasera, e drept, cam mult – 80 de lei, dar nici ca mai avusese asemenea mandrete de toale. Si mult asemenea bizarerii, dar n-o sa le spun aici pe toate, ca doar nu’s turnatoare…

Seara, la predarea paginilor, baietii se adunau in biroul redactorului sef Adi Patrusca. Se zguduiau peretii de ras. Textele domnului Grosan se citeau cu voce tare, unele pasaje chiar de mai multe ori. Incredibil, Genial, Nu se poate, razbeau din zarva care se crea acolo intr-un fum indecent. Probabil ca la Adevarul, unde comenteaza in prezent Ioan Grosan, nu se prea intampla asa ceva. De altfel, umorul domnului Grosan pune intr-o lumina destul de stramba textele domnilor Cartianu si Patriciu, care impun seriozitate, respect si chiar putina teama.

Concluzia mea: categoric, domnul Grosan a fost turnator. Am si eu in biblioteca patru note informative:

, , , , ,

10 comentarii

Big Bang-ul lui SRS a zamislit, dupa luni de travaliu, portalul „Stirilor Corecte”

Sub auspiciile unei discretii istorice, in culorile pastelate ale acestor superbe zile de toamna tarzie si cu un continut profund filo britanic (Politics, Arts, Lifestyle, Business) a fost lansat portalul –http://news.corect.com/ – despre care fostul nostru NAS de la ZIUA, Sorin Rosca Stanescu, spunea, cu luni in urma, ca va scoate pe tusa toate publicatiile online, devenind, in doar cateva zile de la lansare, cel mai important portal din sud-estul Europei. Discretia cu care s-au insinuat online „StirileCorecte” face, probabil, parte din strategia de a lua prin invaluire site-urile importante de stiri…Echipa de atac a Nasului este eminamente feminina si foarte ambitioasa, si profund antiBasescu :).

Margarita Geica – Director Editorial CorectNews

Miruna Munteanu – Redactor Sef CorectNews

Oana Stanciulescu – Redactor Sef CorectNews

Nu pot rezista tentatiei de a reproduce cateva excerpte din savantul  “Manual de proceduri corecte pentru Corectnews”, cu regretul ca, pe vremuri, la batrana ZIUA n-am beneficiat si noi de astfel de indrumari….

In orice comentariu, opinie si editorial, apartinand echipei Corect, tratam actiunile politice, sociale si economice din punctul de vedere al cetateanului, ale carui drepturi trebuie respectate si care doreste sa traiasca intr-o economie de piata functionala.

  • Toate comentariile, sub orice forma, facute de membrii echipei Corect, vor respecta drepturile omului, inclusiv dreptul la proprietate, si vor fi promovate, atunci cand e cazul, principiile unei economii de piata cu adevarat functionale.
  • Principiul in ceea ce priveste drepturile omului si libertatile individuale este ca fiecare cetatean, inclusiv jurnalistul, este liber sa faca orice, cu exceptia incalcarii drepturilor celorlalti.
  • Principiul in ceea ce priveste economia functionala de piata poate fi rezumat prin 4 trasaturi: rezolvarea problemei proprietatii; forta de munca trebuie sa devina o marfa ca oricare alta (valoarea fortei de munca trebuie sa fie evaluata corect); nu trebuie sa existe monopol de stat; in toate sectoarele trebuie promovata libera concurenta.
  • Redactorii nu au dreptul, atunci cand lucreza pentru portal, sa manifeste partipriuri politice. Si nici aprehensiuni politice.
  • Este necesara aprobarea ori a unui redactor-sef ori a directorului editorial pentru postarea oricarei anchete ce se refera la divorturi care implica minori, conflicte intre artisti, intre medici, intre jurnalisti, intre trusturi mass-media.
  • Este cu desavarsire interzisa initierea de polemici cu redactii din presa scrisa ori audiovizuala, cu site-uri, cu bloguri sau cu portaluri.
  • Atunci cand, in talk-show-uri, mese rotunde, orice tip de dezbateri, etc., un salariat al platformei integrate Corect se prezinta in aceasta calitate, este obligat sa respecte si sa promoveze aceleasi principii; in schimb, daca face precizarea ca nu vorbeste in numele
  • platformei Corect si nici in calitatea sa de salariat al platformei, este liber sa promoveze orice fel de idei.

  • Regula de mai sus se aplica identic si atunci cand salariatul Corect posteaza pe un blog ori pe un site.
  • Nici un membru al echipei Corect, cu exceptia angajatilor Departamentului de publicitate, nu are obligatia si nici dreptul de a discuta ori negocia contracte de publicitate.
  • Nu exista cenzura pentru livrarea oricarui tip de informatie relevanta.
  • In materialele CorectNews nu se folosesc epitete ori calificative, ci argumente.
  • Ziaristii vor scrie cu nerv, concis, colocvial, fara dulcegarii. Vor evita limbajul de lemn.
  • In abordarea subiectelor ziaristii vor avea in minte ca Romania nu este o insula. Se vor oferi alternativele, iar cititorul va trage singur concluziile.
  • Prin raportare la principiile generale de la punctele 1-7, ziaristii CorectNews vor lua atitudine!

, , , , , , , , , ,

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: