Posts Tagged Cartianu

Notele informative ale scriitorului Ioan Grosan

Marturisesc: intotdeauna mi s-a parut ca e ceva suspect in atitudinea domnului Grosan. Intre 2004-2010 am fost „colegi” de pagina la Ziua. Scria repede. Scria de oriunde. Scria mereu. Scria destins, nu tensionat ca altii care te injurau si daca respirai prin preajma in timp ce scremeau doua balarii. Cand noi abia ne inghiteam prima cafea, dom Grosan dadea ultimul „save„: „Cami, ai text!” „Dejaaaaaaa?”. Cand a inceput sa scrie si de acasa, primul telefon din zi era de la el: „Ai text” „Dom Grosan, exagerati!”. Il vedeam uneori abatut. Stiam ca urmeaza intrebarea Fetelor, ce numar de celular aveti? Sa tot fi pierdut vreo 5-6 telefoane…Desi avea cam de doua ori mai multa experienta de viata (zic asa nu ca sa-l „imbatranesc” pe dom Grosan, ci sa ma intineresc pe mine ;)), il simteam adesea cu mult mai tanar decat noi. In spirit, in optimism, in pasul neobosit cu care strabatea orasul, in ingaduinta cu care privea in jur.

Odata, pe vremea cand traia si Doctorul (un coleg de pomina plecat prea devreme), trebuia sa mearga la o filmare sau la un interviu si l-am simtit agitat. Ce-ati patit, dom Grosan? Iar ati pierdut celularul? N-ati dat save la text? Nu, nu era asta. Nu prea avea ce sa imbrace. Ne-a cerut, timid, ajutorul. L-am trimis, pe bulevard, la Collins unde erau reduceri de 70-80%. A venit imbujorat ca un baietel care tine in mana prima masinuta teleghidata din viata lui. A aratat la toata lumea camasa si puloverul „de firma”. Costasera, e drept, cam mult – 80 de lei, dar nici ca mai avusese asemenea mandrete de toale. Si mult asemenea bizarerii, dar n-o sa le spun aici pe toate, ca doar nu’s turnatoare…

Seara, la predarea paginilor, baietii se adunau in biroul redactorului sef Adi Patrusca. Se zguduiau peretii de ras. Textele domnului Grosan se citeau cu voce tare, unele pasaje chiar de mai multe ori. Incredibil, Genial, Nu se poate, razbeau din zarva care se crea acolo intr-un fum indecent. Probabil ca la Adevarul, unde comenteaza in prezent Ioan Grosan, nu se prea intampla asa ceva. De altfel, umorul domnului Grosan pune intr-o lumina destul de stramba textele domnilor Cartianu si Patriciu, care impun seriozitate, respect si chiar putina teama.

Concluzia mea: categoric, domnul Grosan a fost turnator. Am si eu in biblioteca patru note informative:

, , , , ,

10 comentarii

Sa ne radem cu Cartianu, l’ecrivain

A inceput sa se dea „Nasul” in direct, nu in reluari de cand era Anastasia Lazariuc neprelucrata estetic. Dupa ce luni seara l-am vazut pe ariciul carunt si nervos Roberto Turcescu, proaspat intors de la admirat cianuri din Noua Zeelanda, seara trecuta a fost…….idolul meu – Grigore Cartianu, ecrivain roumain si director al departamentului de carte de la Adevarul.

Ce forta, ce elan, ce claritate in vorbele sale! Si exact ce ma framanta mai tare – Romania, incotro? – am aflat de la el. E drept, s-a chinuit putin pentru ca nu intelegeam:

Era noapte si eram obosita, plus ca se baga Moraru mereu peste el. Apoi mi-a aratat-o (directia) cu degetul:

, , , , ,

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: