Posts Tagged Crestetul ghetarului

Labilitate

Atinsa de disparitia lui Adrian Paunescu, am postat dintr-un impuls de moment frumoasa poezie eminesciana „La mormantul lui Aron Pumnul”, apoi am sters-o pentru ca mi s-a parut…..nepotrivita. Nu cu poetul Adrian Paunescu, ci cu ambiguitatile care i-au invaluit caracterul, cu petele inchise la culoare de pe biografia sa.

Mi-am adus aminte si ce scria prima sa sotie, poeta Constanta Buzea, in jurnalul sau (1969 – 1971) aparut prin 2009 la Humanitas. Fosta sotie povesteste ca, intr-un moment de sinceritate, poetul i-a marturisit ca are doua fetite gemene dintr-o relatie cu o femeie maritata, o nebuna indragostita de el. S-a dus sa le vada iar prima impresie a fost ca sunt „copiile identice ale Ioanei” (fiica lor cea mare). „Eu nasteam in iunie, ea in septembrie. Adrian reusise performanta de a trai linistit, penduland fara istov intre doua femei insarcinate, una mai naiva decat alta, nevasta si amanta, alaptandu-i pruncii dolofani” (Constanta Buzea, Crestetul ghezatului ghetarului, Jurnal 1969-1971). „Ma terorizeaza tenace pana incep sa plang. Plang de stupoare, de neputinta, de disperare. Pe infundate, fara martori devine canalie. Injuraturile cad apasat in timpanele mele.” (idem). Paunescu nu s-a aratat foarte interesat de relatarile fostei sotii, catalogand jurnalul drept “bogata imaginatie a unei femei triste“.„Ce ma interesează pe mine textul doamnei Buzea? De unde am eu vreo conexiune cu acel text? Apare un prenume si atat. Nu este asa si nu-mi veniti mie cu deductii“. Dar cartea Constantei Buzea este departe de a fi un simplu “text”. Pe langa portretul pe care i-l creioneaza lui Adrian Paunescu – un geniu vulcanic, impetuos, care striveste in intimitate, dar care improvizeaza uimitor pe scena si gesticuleaza maiakovskian – contine o incursiune inedita in tumultul vietii literare bucurestene a acelor vremuri, fascinanta intalnire de la New York cu Mircea Eliade, fiind una peste alta si-n egala masura confesiunea si creatia rafinata a unei poete considerate de critica una dintre cele mai valoroase condeie ale generatiei sale. Dar asta are si nu prea legatura cu regretabila disparitie a poetului.

Un text care mi s-a parut mai onest decat osanalele care i se aduc, in momentul de fata, lui Adrian Paunescu am gasit Aici. Mi-a placut, de asemenea, si ce a scris colegul rahoveanu in postul sau „Adrian Paunescu, in alb si negru”.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!

Reclame

, ,

7 comentarii

%d blogeri au apreciat asta: