Persecutiile la care a fost supus Ioan Grosan inainte de marea dezvaluire

Cum se stie, “stafful Adevarului a anuntat, prin dl Cartianu” ca nu mai doreste colaborarea scriitorului Ioan Grosan. Cunoastem, de asemenea, raspunul resemnat si demn al domnului Grosan: “Asta e”. Un raspuns dezarmant la care m-am tot gandit zilele astea pentru ca imi suna cunoscut si stiam cu siguranta ca l-am mai auzit, nu cu foarte mult timp in urma, spus tot de Ioan Grosan.

Sunt aproape doi ani de atunci…Eram in bucataria redactiei Ziua, din strada nefasta Constantin Mille. O incapere sordida, in care se refugiau fumatorii si cei care voiau sa vorbeasca nestingheriti la telefon. Pe numele domnului Grosan sosise un plic mare, alb, din partea conducerii. I-am spus la telefon de plic si, simtind/stiind ca e ceva important, m-a rugat sa-l desfac si sa i-l citesc dintr-un loc ferit. A urmat o lectura nefericita care ma intristeaza si acum cand se rostogoleste din trecut.

Am citit, cu voce tare, o hartie prin care cel mai valoros si mai autentic condei al ziarului era informat despre diminuarea drepturilor salariale, pe motive ca nu scrisese pe cat de mult, pe cat de des ar fi dorit, ar fi nadajduit conducerea (recte Mihai Palsu). Conducere care tocmai crescuse salariile unor puberi, proaspat pripasiti prin redactie si vajnici aspiranti la statutul de frecatori de menta pe care il aveau, de altfel, prea multi dintre angajatii platiti cu zeci de milioane fara ca macar sa aiba obligatia sa mazgaleasca o virgula. Conducere care platea patru sau cinci portari, 15 sau poate 17 soferi, cinci secretare, conducerea asta socotise ca un semn scris de Grosan era mai scump decat un semn scris de un oarecare X sau Y, cu degetele pline de basici de la atata copy-paste pe articolele Mediafax sau Rompres. Pentru cei nefamiliarizati cu bucataria unui ziar, treaba e-n felul urmator: editorialelor, textelor de opinie, tabletelor le este alocat, in general, un numar fix de semne (toate componentele unui text – litere, semne de punctuatie si spatiile dintre acestea), numar care in cazul lui Ioan Grosan se redusese si mai mult dupa ultimele modificari in grafica ziarului.

Am ramas cu receptorul in mana asteptand, fireste, sa mi se umple urechile de proteste si injuraturi. Dar in loc de un firesc “baga-l-as in ma-sa”, am auzit “no, asta e”. Ca un oftat. Resemnat si demn. In perioada care a urmat (si pana la inchiderea ziarului) s-a straduit sa respecte standardele de aparitii impuse de conducere. Si nu l-am vazut abatut, si nici n-am simtit vreo unda de lehamite in textele sale, chiar daca ajunsese sa castige mai putin decat un redactor care rostogolea virgula pana, cum, necum, tot intre subiect si predicat o proptea.

Pai cam asa stau lucrurile. Prin viata, prin presa. Ce poti sa-i spui conducerii care uneori isi zice staff?! Ce poti sa-i spui lui Mihai Palsu? Dar lui Cartianu? „Asta e!” Un numar fix de semne: sapte. Nici unul in plus!

Marea dezvaluire

Mediafax: CNSAS a solicitat Curtii de Apel Bucureşti sa constate calitatea de colaborator al fostei Securitati a scriitorului Ioan Grosan, membru al Uniunii Scriitorilor. Primul termen al procesului este 21 februarie. Ioan Groşan ar fi fost recrutat de Securitate în mai 1974, pe cand isi satisfacea stagiul militar. El ar fi primit numele conspirativ de informator „Radu Greceanu” si ar fi semnat un angajament, care nu s-a pastrat însă la dosar.

, , , ,

  1. #1 by radu saplacan on 2 Februarie 2011 - 10:32 pm

    Detalii despre „securismul” prietenului Grosan.
    Ioane, te rog sa ma ierti, ca-ti vorbesc de-atat de departe.
    Nu am ramas surprins cand te-au deconspirat. Scenariile pe care le inventezi drept scuze, te dezonoreaza si mai mult. Zici ca ti-au spus ca daca nu vei accepta sa colaborezi, te vor exmatricula. Dar, in acea zi de pomina, a anului 1974, au fost convocati de ceistul regimentului cel putin douazeci de colegi de-ai tai, din Unitate. Cum iti explici ca pe ei nu i-au amenintat ca-i vor da afara din facultate? Si nici nu li s-a-ntamplat nimic cand au refuzat sa devina iscoade, sa-si toarne colegii, prietenii, profii, un var sau un frate. Lasitatea, egoismul, dorinta de-a fi unic si, la dosar, fara pacate, te-au impins sa semnezi juramantul de credinta fata de Odioasa Securitate. Ma intreb ce ar zice azi Radu Teposu, vazandu-te la zidul infamiei, printre celebritatile literare damnate? Oare ce gandesc, in tainicul lor for, Perta, Buduca, Dragomir si ceilalti colegi cinstiti, fosti leat c-un turnator, la Cluj ,la Facultate? Cum o privesti in ochi pe cea mai apropiata fiinta din preajma ta, Ioana Craciunescu, atunci cand se roaga, cu ochii lacrimati, ca spionarile tale, din vara lui ’89, printre scriitorii romani din Paris, sa nu fie adevarate?
    Imi amintesc o scena macabra, o lectie pe care ti-au administrat-o colegii de camera, ca urmare a egoismului, zgarceniei si lasitatii tale, atunci cand infulecai carnatii de-acasa cu capul varat in dulap, ca nu cumva, doamne fereste, sa se-nfrupte vreun neavenit, infometat, din savuroasele tale bucate.Atunci ti s-a jucat farsa vietii. Intr-o zi, ai gasit, in plasa cu provizii, doua tigve aduse de la morga, unde fusesra conservate spre uzul studentilor medicinisti, doua tigve nevinovate care au stat candva, vertical, pe umerii unor fiinte infometate. Doamne, ce taraboi ai facut atunci… ne-ai amenintat infiorator… Ai informat si superiorii? L-ai atatat asupra-ne si pe Liviu, colonelul tau de legatura de la Securitate? Cu multa amaraciune, din Eternitate, Radu Saplacan

  2. #2 by Inceu on 2 Februarie 2011 - 10:35 pm

    Radu ii spunea lui Grosan „spionul”. Si Nelutu se enerva.

  3. #3 by Camelia Tabacu on 2 Februarie 2011 - 11:52 pm

    Prin aceste postari nu faceti decat sa batjocoriti si viii, si mortii. Nu vad ce anume v-a impiedicat sa vorbiti, sa faceti publice aceste sumbre amintiri de tinerete pana acum. Ioan Grosan este astazi in atentie mai mult ca oricand, dar niciodata nu a fost o figura obscura. Cu siguranta un asemenea gest ar fi demonstrat ca nu aveti caracterul de a lovi un om cazut. Lasitate, spuneti? Observ ca nu curajul este punctul dvs forte din moment ce optati sa nu va dezvaluiti identitatea. Ati postat mesajul de trei pana acum. Sper sa va opriti aici, pentru ca am inteles din prima. Daca nu ati obtinut rezultatele scontate e pentru ca multi dintre cei care trec pe aici si-au format, in decursul timpului, propria parere despre Ioan Grsoan. Nu am si nu au nevoie de o voce din tenebre care sa ne lumineze.

  4. #4 by Camelia Tabacu on 2 Februarie 2011 - 11:57 pm

    Nu va mai pierdeti timpul: „spionul” nu citeste acest blog.

  5. #5 by Camelian Propinatiu on 4 Februarie 2011 - 11:07 am

    A da glas regretatului Radu Saplacan in polemica tine la fostii colegi ai dlui Grosan de un umor macabru concentrationar, gen Maromet-Goiciu.
    Exista azi un fel de moment de prescriptie in chestiunea colaborarii cu Securitatea, iar Adrian Marino am vazut cu totii ca a beneficiat total de el: it’s complicated.
    Acest moment e bine datat, 31 ianuarie 2008, anume linsarea mediatica a poetului Cezar Ivanescu, concurent la sefia USR, Mircea Dinescu si scriitorii care i s-au asociat neaducând nici pâna azi probele privind colaborarea Cezarului cu Securitatea. Cine l-a intâlnit atunci pe poetul Baaadului, fost boxer si karatist ajuns in baston, stingându-se pe picioare, a inteles ca a fost o lovitura cauzatoare de moarte! De atunci, pozitionarile radicale s-au rarit drastic.
    In plus, dupa Revolutie, s-au acumulat in presa româna atacuri extrem de eficiente la valorile si interesul national, atât de orbitoare incât e o nimica toata sa le antologhezi si sa arati ca legea de conservare a Raului s-a conservat: nota informativa smulsa cu clestele sau derizoriu platita a devenit fapt divers fata de ce poate scrie un intelectual liber pe placul unui Stapân intern sau extern.

    As mai remarca ca gestul Cameliei Tabacu de a lua apararea altui intelectual e total neobisnuit dupa ce la 26 iunie 1940 a inceput bolsevizarea noastra ireversibila.

  6. #6 by McGogoo on 21 Februarie 2011 - 10:00 am

    Draga Camelia,
    traim o drama de 21 de ani. nu reusim sa ajungem ca natie la un consens…
    ne uram intre noi cu sau fara motiv.
    nu cred ca trebuie sa uitam anii comunismului.
    trebui sa invatam sa iertam.
    starea asta comflictuala nu duce la nimic bun.
    in ceea ce priveste reactia lui Cartianu… prefer sa ma abtin.

  7. #7 by UN PARODIST on 2 Martie 2011 - 2:10 am

    Regret, Grosane, dar adevarurile trebuie spuse, oricat ar fi de crude, până la capat. Femeia aceea, care l-a ingrijit pe bunul vostru prieten, a ramas singură , dezorientată.. Si cine s-au repezit, (perverse hienele!), să si-o supună, să si-o transforme in sclavă? Banciu ,- asa-zisul emul al lui Radu, si marele prieten postmortem: Ioan Grosan. Stăteati la pândă precum coioții…Care si-o-nscrie primul in palmares…Ce vorbe potrivite…ce amăgiri rostite…cu singurul scop..penibil…aproprierea „sotiei prietenului meu”…Nu ati avut nici măcar bunul simt sa va abtineti, să nu păngăriți sentimentele pe care defunctul le-a nutrit pentru voi…Iti mai amintesti scena finală, când si fiinta aceea ,deprimată si blazată cum era, te-a părăsit , dupa ce ai facut inca un gest dintre cele pe care CNSAS-ul, timid, ti le-a documentat? Te-ai dus la nunta unui tânăr , fiu si acela de bun prieten, si, infasurat in aceeasi mantie a zgârceniei ce te facea sa infuleci cârnati in dulap, i-ai vârât o sută de lei in buzunar, in asa fel ca lumea sa creada ca ai fost OM si ai pus doar 100 de euro, doar o suta ..că ți se pare putin, n-ai vrea să se stie…cadoul a fost cam subtire… Si tu , Hagiul Hagiilor, ai pus doar banii pe care ii lasai la o toaleta cand te aflai la prietenul tau stomatolog in Germania…

  1. Persecutiile la care a fost supus Ioan Grosan inainte de marea dezvaluire - Ziarul toateBlogurile.ro
  2. Ioan Grosan, un om executat ca-n Est. La “Adevarul” lui Patriciu la fel ca la “Ziua” lui Vintu | Ziarişti Online
  3. Ioan Grosan, un om executat ca-n Est. La “Adevarul” lui Patriciu la fel ca la “Ziua” lui Vintu - Revista Presei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: