Mamaie, cel mai bun PR al Oanei Lis

Gasculita si toapa, exhibitionista si avida de publicitate, peltica, rubensiana cu aere de femme fatale din Adunatii Copaceni, amanta si mai apoi soata unuia din cei mai burlesti crai din istoria mondenitatii postdecembriste…Ce altceva s-ar putea spune despre Oana Lis?

O suta de pr-isti de elita daca se cazneau o suta de ani si tot n-ar fi reusit sa o extraga pe Oana Lis din valurile epitetelor deloc magulitoare in care se scalda de bunavoie si cu dizgratiosul aport al sotului (“evadat de la Muzeul Antipa”, vorba unui comentator de pe un forum oarecare).

Si totusi, seara trecuta la Acces direct, am simtit ca prin viata Oanei adie o briza de curatenie, de ingenuitate, o briza cu un adorabil accent oltenesc, o briza capabila sa primeneasca, sa improspateze, sa inmiresmeze duhoarea pe care o degaja aparitiile sale publice. Urmarind-o, ascultand-o, la “Acces direct”, pe Mamaie de la Stoenesti, Olt, mi-au dat lacrimile si am ras si, datorita luminii pure pe care o degaja tanti Vasilica, am vazut-o pe Oana Lis parca un pic altfel…

Si am vazut, totodata, manifestandu-se in toata splendoarea lui neprihanita acel “fond arhetipal al sufletului romanesc” care i-a fermecat iremediabil pe Steinhardt si pe multi altii, fondul acela pe care unii dintre noi il mai cautam si astazi, si in toate zilele cu inversunare, cu obstinatie usor patetica, iar cand il gasim, ne inchinam in fata lui ca-n fata icoanelor cu sfinti. Poate am eu o nostalgie, o durere nevindecata (posibil nevindecabila) produsa de disparitia mamaiei mele, femeie simpla, dar atat de complexa in aceasta simplitate, prin voiosia ei, prin umorul si darzenia cu care a infruntat viata, necazurile, destinul, saracia, prin intelepciunea ei mistica, prin bucuria nedisimulata cu care si-a primit in batatura oaspetii (cunoscuti sau necunoscuti), prin bunavointa cu care a tesut ani in sir covoare si cuverturi pentru tot neamul ei de frati, surori, cumnate, nepoate, pentru cele mai indepartate si mai necunoscute rude, fara sa ceara nimic in schimb de la oameni, ci doar de la Dumnezeu “sa fie pentru sufletul meu”. Si eu stiu, si multi dintre voi stiu ca toate acestea intra in compozitia acelui farmec indescriptibil, inteles doar de cei care cred ca “Miorita” nu e o balada a resemnarii, fatalismului si pesimismului, ci exprima sensul fast pe care poporul roman il da nefericirii.

:) Nu ma pot abtine sa nu zambesc: caci, iata, drumul de la Oana Lis la Miorita se scurteaza nefiresc cu ajutorul unei bunici de la tara…

, , , , , ,

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: