Arhivă pentru 24 decembrie 2010

Colindătorii

de George Coşbuc

Cad fulgii mari încet zburând,
Şi-n casă arde focul,
Iar noi pe lângă mama stând
De mult uitarăm jocul.
De mult şi patul ne-aştepta,
Dar cine să se culce?
Rugată, mama repeta
Cu glasul rar şi dulce

Cum sta pe paie-n frig Hristos
În ieslea cea săracă,
Şi boul cum sufla milos
Căldură ca să-i facă,
Drăguţ un miel cum i-au adus
Păstorii de la stână
Şi îngeri albi cântau pe sus
Cu flori de măr în mână.

Şi-auzi! Răsar cântări acum,                     
Frânturi dintr-o colindă,
Şi vin mereu, s-opresc în drum;
S-aud acum în tindă
Noi stăm cu ochii pironiţi
Şi fără de suflare;
Sunt îngerii din cer veniţi
Cu Ler, oi Domnul mare!

Ei cântă nălţător şi rar                                                    
Cântări de biruinţă,
Apoi se-ntorc şi plâng amar
De-a Iudei necredinţă,
De spini, de-ostaşi, şi c-a murit…
Dar s-a deschis mormântul
Şi El acum e-n cer suit
Şi judeca pământul.

Şi până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul
Sărac ne-a fost, dar cald şi drag
În casă-ne Crăciunul.
Şi când târziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Şi-n faşe mic pe Domnul.

Craciun Fericit!

,

Lasă un comentariu

Mucles!

Pana la urma ce stim despre adevaratele motive care l-au impins pe Adrian Sobaru peste marginea balconului? Mai nimic. O inscriptie pe tricou, un strigat aproape neomenesc care ne da inca fiori nu sunt de natura sa ne lumineze asupra gestului sau deja condamnat de “procurorii de caz”, deghizati in aparatori ai vietii si intereselor familiei. Acum, firesc ar fi sa nu mai trancanim si sa asteptam si parerea omului. Daca va dori sa si-o exprime…ca nu-i exclus ca ceea ce nu i-a reusit sarind de la balcon sa-i reuseasca vorbind…

PS Prin presa, pe bloguri s-au itit deja manecutele contabililor de ocazie. Cica, Sobaru ar avea venituri de peste 3000 de lei, deci motivele saltului de la balcon nu sunt de natura materiala, ci psihologica sau psihiatrica sau afectiva (a declamat ca un tradat in dragoste “Pentru tine, Boc”).

Stimati contabili de ocazie, oricata matematica va umbla prin creieri, trebuie sa introduceti in formulele abjecte pe care le manevrati cu atata abilitate un minus mare (mult mai mare decat carnatii si tobele pe care pe veti ingurgita de Craciun) reprezentat de problemele de sanatate ale copilului. Autismul nu e o raceala, nu e o viroza, care trece intr-o zi sau intr-o saptamana. Copilul autist are nevoie de terapie, tratament si de ajutorul permanent al parintilor pentru a se integra, are nevoie ca parintele sa-i fie “mediator” intre universul lui interior si universul exterior.

Pe copiii astia nu i-a aparat nimeni cand l-au fost ciumpavite veniturile. Nu s-a scris pe bloguri, nu le-au fost create conturi pe facebook sau twitter, nu le-au fost organizate marsuri de protest. Mucles. Si daca pe parintii lor ii revolta ceva nu e pierderea unei sute de lei, cum gresit si cinic au interpretat contabilii de ocazie, ci motivatia abjecta ca o parte din banii lor pentru medicamente ii este necesara statului pentru salvarea economiei. Pierderea acelei sute de lei reprezinta, de fapt,  pierderea si ultimei farame de speranta. Cum sa mai crezi in programe de integrare sociala, intr-o viata decenta, intr-un viitor demn pentru acesti copii cu nevoi speciale cand Guvernul are nevoie de amarata lor de suta pentru a iesi din criza?

, ,

Un comentariu

%d blogeri au apreciat: