prietenii pe care i-am pierdut; file de jurnal extim

Cel mai sigur mod de a pierde un prieten este sa-i lasi lui initiativa reluarii contactului. Mai devreme sau mai tarziu nu va mai face niciun gest.

Nu e o marturisire, nu e un apropo. E un puseu de luciditate pe care l-am simtit citind/recitind Jurnalul extim al lui Michel Tournier (86 de ani, impliniti in urma cu doua zile, pe 19 decembrie).

Si tot de acolo:

„Auzul meu scazand, trebuie sa ma programez la un orelist ca sa-mi comand un aparat. Aman de pe o zi pe alta. Imi zic: „La urma urmei, e atat de important sa auzi ce spun ceilalti?”

Sa ai inima grea. Imi place locutiunea asta care lasa se se inteleaga ca tristetea nu este un gol, ci dimpotriva un plin, un preaplin care da pe dinafara de amintiri, emotii si lacrimi”.

„Vechiul meu prieten L.G. mi-a cerut sa-i fiu martor la casatorie. Sala primariei – somptuoasa si lugubra. Functionarul de serviciu apasa pe un buton si se aude o inregistrare cu marsul nuptial din Visul unei nopti de vara de F. Mendelssohn. Nimeni nu pare sa stie ca in piesa este vorba de impreunarea grotesca a unei femei smintite cu un magar”.

Michel Tournier, Jurnal extim, Humanitas, 2009

, ,

  1. prietenii pe care i-am pierdut; file de jurnal extim - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: