Arhivă pentru 18 decembrie 2010

Urangutanii din Cismigiu

Daca nu ati picat proba de patinaj artistic pe trotuar si nici nu ati fost striviti pe trecerea de pietoni de bemveurile, qiusaptii, lendroverurile conduse de duduite incepatoare care isi pudreaza nasul la semafor sau ciocoiasi evlaviosi cu bordul plin de ventuze protectoare si reusiti sa ajungeti teferi in Cismigiul zilelor noastre, ar fi bine sa nu depuneti, totusi, scutul vigilentei.

In colibele vieneze ale primarului general in care sfaraie pe jaratic kurtos kolacsi, mici si hipotermia catorva comercianti, s-au aciuat niste primate cu fesuri, sepci si glugi carora le vine cateodata cheful s-o faca pe brezaile, incantand trecatorii cu un magnific spectacol interactiv.

Seara trecuta. Ca sa nu stricam traditia (inceputa anul trecut), intre doua serbari scolare, ne-am racorit gaturile incinse de la atatea colinde cu o plimbare negociata a fi scurta, dar care a devenit fulger dupa ce am picat in mijlocul unor stravechi intreceri de iarna: alergatul “sutilor” cu batele de baseball pe alei, tavalitul prin zapada, tabacitul spinarilor, ruperea coastelor si umflarea ochilor. Urangutaneii de 18-20 de ani erau incurajati de primate mai varstanice: “Pune, ma, mana pe el!”, Fir-ar mama lui a dracu”, “Arde-i una pe spinare!”, “Omoara-l, ma, omoara-l!”.

Copiii nu prea s-au dumirit daca e de ras sau de plans. In schimb, doamnele mai in etate, desi aveau capetele infasurate in blanuri ecologice, au inteles perfect implicatiile acestor manifestari nedemne de spatiul Schengen: “Mai, ce v-a apucat, mai?! Chiar acum cand uite sunt si niste nemti pe aici…Zau de nu erau nemti, ca i-am auzit vorbind nemteste. Mai, ne facem de ras, mai. Asa, foarte bine, sa aratam de fiecare data de ce suntem in stare!”. Un domn din aceeasi categorie de varsta i-a dat dreptate cu un clatinat din caciula tuguiata de astrahan. Si, brusc, dupa ce am primit un cot urangutanesc in spate, m-a palit asa o rusine de-mi venea sa sun la 112. Dar ce sa reclami? Ca se alearga maimutele prin Cismigiu?! Asa ca am tras copilul pe prima alee care mi-a iesit in cale si, pana la masina, nu ne-am mai uitat in urma…

Altfel, belsug si traditie pe partea de handemade in HarCov: bundite, caciuli, sosoni, sosete, papuci, fulare, manusi, oite si catei de stana cu capsa care se transforma in pernite pufoase, paturi calduroase cu model traditional turco-maghiar, oale romane pentru sarmale romanesti, etc. Ca asta-i traditia adevarata: in timp ce noi o facem pe brezaile, ei fac bani vanzand artizanate „romanesti” nu doar in Cismigiu si prin alte parcuri, ci pe toata Valea Prahovei, la popasul Sinesti din Ialomita, etc.

, , , , , ,

4 comentarii

%d blogeri au apreciat: