Confidente. Despartire

Acum ca a iesit pentru totdeauna din viata mea ma simt…. Despovarata? Senina? Increzatoare? Linistita? Categoric: toate la un loc!

Ce sa va spun?! Ultimul an a fost cosmar. Varsta incepuse sa-si spuna cuvantul. Si la mine, dar mai ales la el. Nimic nu mai era ca inainte. Nu mai tinea ritmul, plus ca avea un gafait suparator, epuizant. Se opintea la orice pas, intepenea subit cand ii cereai sa faca un lucru si ramanea asa minute in sir. Si pana se urnea, uitam complet ce doream sa faca. Plus ca seara, dupa ce culcam copilul aveam chef de una-alta. Facea ce facea si, pana la urma, imi dadea de inteles ca l-am frecat destul toata ziua si e cazul sa-l las sa rasufle. Ma apucau nervii si preferam sa citesc decat sa insist prosteste. Ce naiba! Sunt om, nu stanca!

Poate si eu exageram. Dis-de-dimineata, pana sa se scoale copilul, hop pe el. Mda, poate ceream prea mult. Poate asteptarile mele devenisera din ce in ce mai mari. Dar ce era sa fac?! Ma obisnuisem asa: in fiecare zi de mai multe ori. Si ce nervi ma apucam cand il vedeam cat e de reticent, de indaratnic, de nazuros, lent si buimac. Uneori imi venea sa-l lovesc, sa-i trag pumni, sa-l zgarii cu unghiile, sa-l joc in picioare, sa-l maruntesc, sa-l imping de la etaj. Cu greu am rezistat acelor impulsuri nebunesti. Stiam, speram ca va veni si ziua in care nu vom mai sta impreuna la aceeasi masa.

De cate ori n-am zis “Gata, pana aici!” si totusi nu m-am indurat…Nu a fost o hotarare usor de luat, mai ales in vremurile astea cand ecuatiile au din ce in ce in mai multe necunoscute, cand e musai sa cantaresti bine, sa judeci la rece, fara prea multe sentimentalisme, sa vezi cum te afecteaza pe termen scurt, dar si pe termen lung.

Si am tot amanat pana in ziua in care ne-a vizitat vecinul Cornel, psihologul. Era o dupa-amiaza ploioasa. Sau sa fi fost in ziua aia in care inghetase totul? Nu mai stiu…Cert e ca l-am rugat sa ne ajute cu o imprimanta. Si si-a dat seama imediat. De cum a intrat pe usa! A vazut cat mi-e de greu si mi-a spus prieteneste, nu psihologiceste: “Bai, e naspa! De ce te chinui in halul asta? De ce-ti halesti nervii asa nemestecati? Eu zic sa pui punct!”,  “Oare chiar sa nu mai fie nimic de facut, Cornele?”, “Bai, ce naiba! Categoric nu! Mai devreme sau mai tarziu tot aici ajungi!” . Plus ca m-a asigurat ca nu o sa raman asa… fara. Ma ajuta el sa-l inlocuiesc. Si tot n-am fost capabila sa iau o decizie pe loc. M-am mai gandit o zi si inca una. I-am zis si maica-mii. Ca sa nu vina acasa in lipsa mea, sa remarce toate schimbarile astea si sa-mi reproseze ca nu i-am spus. Ca asa e ea! Mereu are ceva de comentat!

Si totul s-a rezolvat simplu, civilizat. Intr-o dimineata. Damblagiul a plecat. Acum il am pe EL:

PS Da, a fost dragoste la prima vedere. Suntem insa foarte, foarte la inceput. Incercam sa ne acomodam. Sper sa-l accepte si copilul! :))

Anunțuri

, , ,

  1. #1 by Dulce Deea on 8 Decembrie 2010 - 8:05 am

    Hihihihihi, hihihihiiiiiiiiiiiiiiii, grozaaaaaaaaaav 🙂

  2. #2 by Olga on 8 Decembrie 2010 - 10:21 pm

    Camelia, ce se intampla? E ceva liegat de Horia, inteleg… Cam urat sa ti desparti de el in timp ce eu stiu ca-si lanseaza maine cartea cea a lui la Satu Mare. Cred ca o sa fie distrus maine! Nu se face asa ceva, pe blog! Scuza-ma ca ma bag in viata ta dar eu zic sa te mai gandesti. Chiar daca e mai in varsta „damblagiul”, totusi, aveti un copil!!! Ce daca scartie si el un pic? Mai bine mai unge-l si tu! Asa trebuie sa fie o sotie mai tanara. Intelegatoare, ungatoarea! Eu stiu, ca l-am cunoscut la Chisinau destul de bine (stai linistita, nu erati impreuna!), pe vremea cand venea la Catalin di la Pro si ieseam impriuna la Complezul Relax de la Vadu lu Voda (ohhh, Nistrule, apa vioara…). Acum, sa nu-ti inchipuiesti cine stie se. Eram si eu o tanara ziarista si ma vrajise cu aerul lui ieuropean. Acuma sunt in Italia, dara daca nu ierati impreuna de atata amar de vreme, amus veneam cu Jet-ul sa ti-l rapesc!
    Ti rog, gandestie-te mai ghine!!! Indivizi ca Cornel ala sunt distui, iti spun eu, ca am expierienta la Italia, Dar ca Horica al nostru, nu mai ie, de la Nistru pana la Tisa si Tamisa!

  3. #3 by Camelia Tabacu on 8 Decembrie 2010 - 10:31 pm

    🙂 Olguta, stai linistita! Totul e sub control. Bineinteles, sub controlul lui Cornel.
    Si apropo, Horia nu e singur si neconsolat la Satu Mare. Tu nu citesti gazetele de nord-vest?
    Ca sa nu mai suferi pentru ieuropianul tau – http://www.gazetanord-vest.ro/2010/12/05/“drumul-pana-la-piata-romana”-trece-prin-satu-mare/
    Si nu scartaitul m-a deranjat, ci alte naravuri sau cum si zisi pi la voi la Chishnau….

  4. #4 by Camelia Tabacu on 8 Decembrie 2010 - 10:55 pm

    Un PS ptr Olguta: draga mea, uite daca vrei, ti-l donez tie pe fostul…
    Vezi insa ca n-am glumit – e rabalagit rau de tot, vai mama lui si sa nu ma injuri daca te-o lasa cand ti-e lumea mai draga. Sa vad poate vorbesc totusi cu Cornel sa se uite putin la el…:)Cica l-ar fi folosit si Margarita Geica pe cand era directoare la Averea…Acum nu stiu ce sa zic, ca de vazut n-am vazut-o cu ochii mei …dar asa am auzit. Nu stiu daca se bloca si la ea, dar mai mult ca sigur nu – era mai tanar atunci – nu scartaia, nu gafaia, nu se bloca….

  5. #5 by Otahi on 8 Decembrie 2010 - 11:01 pm

    C’est pas possible!!!
    C’est vrai, on se rencontre sur Facebook. Il a ecrit dans son livre…
    Mais…
    Mon Dieu!

  6. #6 by Dan Badea on 9 Decembrie 2010 - 7:16 pm

    Felicitari! Ce configuratie are?

  7. #7 by Camelia Tabacu on 9 Decembrie 2010 - 7:42 pm

    Habar n-am! Puternica in orice caz :). O sa-l intreb pe vecinul Cornel, cel mai bine…nu?

  8. #8 by rahoveanu on 11 Decembrie 2010 - 8:19 pm

    Camelia, surioarã,

    ce bconfuzie ai creat!!! 😆

    Tu vorbeai sãraca de PC şi ei au înţeles că e vorba de H.T. Doamne, ca în Caragiale!

    PS: pe de altă parte, un, alta ţi-aş spune şi eu, dar în particoler 😉

  9. #9 by Dan Badea on 11 Decembrie 2010 - 9:18 pm

    nu e cazul sa-l intrebi pe Cornel. mai bine instaleaza Everest pentru ca, altfel, devii dependenta de C. felicitari pentru material! ce-am mai ras (si eu nu prea rad, intreaba-l pe Horia) citindu-i pe Victor R. si Bogdan C.!!! :))

  10. #10 by Camelia Tabacu on 12 Decembrie 2010 - 4:04 am

    @Raho, ca-n Caragiale, corect, dar pe stimabili ii cunosc de prea multa vreme ca sa cred vreo secunda ca au inteles altceva decat era…:))

  11. #11 by Camelia Tabacu on 12 Decembrie 2010 - 4:10 am

    @Dane, ma bucur ca te-ai amuzat…Si noi pe aici am simtit aceeasi veselie, mai ales ca Horia a primit cateva telefoane de „consolare” :)). Mersi de informatii. Sunt foarte utile si chiar nu vreau sa devin dependenta de C.!

  1. Facebook-ul i-a despartit! Jurnalista Camelia Tabacu ii spune adio sotului printr-o postare pe blog. Horia Tabacu este plecat din localitate. Chipurile pentru a lansa “Drumul pana la Piata Romana”. Dar unde? | Victor Roncea Blog
  2. Daca nu te invidiaza prietenii, atunci cine?! « cameliatabacu's Blog
  3. Confidente. Despartire - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: