Arhivă pentru 15 octombrie 2010

Parinte Sofian, ce dor ne e de bunatatea fiintei voastre!

„Părintele Sofian Boghiu a fost o făclie de înviere a sufletelor, mai ales în anii cei grei ai comunismului. A ridicat mulţi oameni căzuţi spiritual, a încurajat mulţi deznădăjduiţi, a luminat şi călăuzit pe calea mântuirii multe suflete dezorientate, a înnoit şi înfrumuseţat viaţa celor care i-au urmat sfatul părintesc. A reflectat prin slujirea şi viaţa sa, ca preot şi predicator, ca duhovnic şi păstor, ca rugător şi pictor, icoana Păstorului celui Mare, imprimând în faptele lui virtuţile slujirii lui Hristos: smerenia, blândeţea, înţelepciunea, dar mai ales iubirea de Dumnezeu şi de oameni“. (PFP Daniel in cartea „Un iconar de suflete – Părintele Sofian Boghiu).

SOFIAN BOGHIU, 7.10.1912 – 14.09.2002 (ziua Inaltarii Sfintei Cruci). Au trecut opt ani de cand preablandul parinte Sofian nu mai e printre credinciosii care se uitau la el ca la un apostol. Manastirea Antim e la fel de frumoasa, dar chemarea la Domnul a marelui sau duhovnic a lasat un gol imens, adancit apoi si prin plecarea parintelui Adrian Fageteanu la schitul Locurele din Gorj. Dar cine poate sa uite vreodata cat de frumos vorbea preabunul parinte despre Maica Domnului?! Fragmentul de mai jos ramane poate unic in analele ortodoxiei noastre prin mesajul profund, prin continutul tulburator, prin indemnul fierbinte de a nu ezita nicio clipa sa o rugam pe Cea Grabnic Ajutatoare sa ne fie mijlocitoare.

Maica Domnului este Maica Domnului, Maica Mantuitorului Hristos. O mama totdeauna este foarte sensibila fata de fiul sau, copilul sau. Orice i se intampla copilului, maica este imediat sensibilizata; daca este intr-o cumpana grea fiul ei, chiar daca s-a purtat mai rau pana atunci cu ea, ea este foarte grabnic plina de griji si nu stie cum l-ar ajuta ca sa scape din acel impas – mama pamanteasca. Am intalnit multe cazuri de acestea in viata mea de preot. Mama Mantuitorului Hristos este o mare exceptie – Mama lui Dumnezeu intrupat. Insa, fiind Iisus pe Cruce, i-a dat Maicii Domnului aceasta ascultare, sau aceasta ingrijire din partea Sfantului Ioan : Fiule, aceasta este mama ta ! Prin aceasta misiune pe care o are Maica Domnului, data in cel mai greu moment pamantesc al Mantuitorului Hristos, cand era pe Cruce rastignit si incredinteaza ucenicului iubit pe Maica Sa, Maica Domnului devine mama noastra, a pamantenilor. Ea se roaga cu adevarat si e mare mijlocitoare a noastra catre Dumnezeu. Maica Domnului si Sfantul Ioan Botezatorul, acesti doi martori ai Mantuitorului Hristos, au foarte multa trecere inaintea lui Dumnezeu, inaintea Judecatorului Celui drept.

Cand ne adresam catre Maica Domnului, neavand curajul pentru faptele noastre sa ne adresam direct Mantuitorului Hristos, Maica Domnului mijloceste pentru noi : ” Doamne, eu care Te-am purtat in bratele mele, care Te-am crescut in viata Ta pamanteasca, ajuta-ma in rugaciunea mea si ajuta pe acesta care se roaga mie !”

 In Acatistul ” Acoperamantul Maicii Domnului „, este acest loc intr-un icos de acolo, in care Maica Domnului se roaga Mantuitorului Hristos, spunand : ” Doamne ajuta pe cei care ma roaga sa ma rog pentru ei !” – cuvintele sunt altfel puse acolo, dar aceasta este ideea. Si ea se roaga cu adevarat si rugaciunea Maicii e primita de Fiul sau, caci Fiul sau e Dumnezeu plin de dragoste.

 Sa va spun o mica istorioara de la inchisoare. Cineva a fost inchis si a stat 20 de ani in inchisoare, un tanar imbatranit in suferinte. Intr-o ancheta extraordinar de grea, i s-a terminat rabdarea si si-a pus in gand sa gaseasca un mijloc ca sa-si curme viata. Si-a adus aminte insa, ca in tinerete, cand era liber, bunica ii spunea : ” Cand ai un necaz mare, sa te rogi Maicii Domnului !”. Si-a adus aminte de acest lucru, si spunea el : ” Catre Mantuitorul n-aveam curajul sa ma rog – pentru ca a avut si el greselile lui – dar catre Maica Domnului, care a fost si ea pamanteana ca si noi, m-am rugat !” Scurt. O rugaciune la disperare : ” Maica Domnului, nu mai pot suporta durerile si presiunile care mi se fac aici ! Ajuta-ma !” Se ruga in celula. Si peste cateva clipe vede intrand prin usa inalta a celulei o faptura in alb cu un Prunc in brate : ” M-ai chemat ! Am sa te ajut. Fii in pace !” Si a plecat mai departe. Nu l-au mai chemat dupa aceea la ancheta. L-au mutat intr-un alt loc, la Polul Nord undeva, si toata viata lui de dupa aceea – ca a trait inca multi ani in inchisoare – a avut o viata foarte linistita in sufletul lui, desi suferintele din afara erau destul de grele din cand in cand. Maica Domnului l-a ajutat in momentul urmator dupa rugaciunea sa.

 Aceasta intamplare o stiu de la cel care a patit-o. El mi-a spus-o. Si in inchisoare nu se minte ! In inchisoare spune fiecare ce are curat in inima lui. Mi-a spus bietul om ce a patit si cum i s-a rezolvat problema lui.

 Asa face Maica Domnului cea ” grabnic ajutatoare” ! Insa rugaciunea sa fie facuta cu tot dorul, cu toata fiinta, cu toata puterea, cu toata increderea, chiar cand suntem la disperare. Si rugaciunea se implineste in momentul urmator. Nu trebuie timp si rugaciuni prea lungi, uneori. Cateodata, insa, avem nevoie de rugaciuni lungi, ca sa ne potolim noi, sa ne adunam noi, sa ne concentram catre Dumnezeu. Alteori, in momente ca acestea foarte grele, pe loc iti raspunde.

Sursele:

http://www.crestinortodox.ro/interviuri/parintele-sofian-boghiu-sfaturi-catre-tineri-70501.html

http://sofianboghiu.blogspot.com/

Reclame

, , ,

5 comentarii

Umbre

Uneori secundele au o lentoare aproape sonora. Se desprind de timpul care le presare, imperturbabil, intr-o nemarginire solitara si te ating cu trecerea lor intarziata. 

Orasul isi schimba culorile, glasurile, varstele. Uneori pare vulnerabil, melancolic, murmurator, involburat,  cu aerul trist al unei femei care isi indragea, candva, imaginea din oglinda. Alteori e mare cenusie, vulcan trezit la viata, hau necuprins, desert fara oaze. In maruntaiele lui se amesteca atatea vise neterminate, ganduri nestiuite, dorinte imprecise, uitari nebanuite, destine impotmolite…si umbre deformata de alte umbre. Geamul prin care privesc e opac. Umbra mea s-a invelit cu o frunza.

Mi-am pus ratiunea intr-un sertar si am uitat in care. Ce bine e asa! Am scapat de greutatea care ma obliga sa rascolesc pamantul cu privirea. Umbra mea s-a lipit de cer…Dumnezeu n-a murit!  A fost plecat, dar s-a intors.

5 comentarii

Lelia MUNTEANU: „Sfarsitul lumii cade intr-o marti”

Lelia Munteanu, ziarul Gandul: „Cică pe 11 noiembrie 2010 anul curent începe al treilea război mondial. Asta cade într-o joi. Da’ nu durează mult, fiindcă în octombrie 2011, într-o marţi, vine sfârşitul lumii. Vestea bună e că n-o să mai avem cutremur, n-are rost. Şi-o altă veste bună e că scapă Roberta Anastase de belele. De fapt, Legea Pensiilor devine – cum zic iscusiţii – caducă, fiindcă n-o mai apucă nimeni. Ce mai contează că te-ar pensiona la 63 sau la 65, dacă asta se va întâmpla mult după moartea ta?

Citește restul acestei intrări »

, , ,

Un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: