Arhivă pentru 14 octombrie 2010

Cartofi cu crucea-n ei

Aparent, o zi ca oricare alta. Aceeasi lentoare matinala, aceleasi indemnuri sacaitoare adresate scolaritei familiei. Au fost totusi cateva aspecte care ar fi trebuit sa ma puna pe ganduri: vestea neplacuta venita pe mail dis-de-dimineata; doamna stirba de la chioscul cu ziare tremura atat de tare ca-i clantaneau zgomotos cele doua-trei cioturi pe care mi le arata, in semn de prietenie, ori de cate ori ii fac vanzare. „Da’ ce-ati patit, doamna?” , zic. ” Pai nu vazusi, mama, cum l-a azvarlit pe baietasul ala de pe motocicleta?”. Nu vazusem. Ma uit spre locul coliziunii om-masina, dar motociclistul era bine-mersi, intreg si pe picioarele lui. Mai speriat era soferul auto si mai sifonata era aripa dreapta a autoturismului…In fine, treaba lor, eu o tai spre casa ca mi-e cam frig si nu de la frigul de afara, ci de la o raceala interioara. Imi trag nasul si fug sa-mi bag pe gat niste paracetamoale….

Dar n-am stare sa stau cuminte la orizontala si ma apuc de curatat cartofi, ca acum apare scolarita si i-o fi si ei foame, macar o data la trei luni, de Sfanta Parascheva, de Craciun si de Pasti. Asadar, in timp ce slujba Sfintei Cuvioase Parascheava era in plina desfasurare la Iasi, cu toata floarea cea vestita a BOR, eu descojeam barabule si imi trageam nasul de raceala si de nervi, ca nu-mi place bucatareala nici sa ma pici cu ceara!

Pana aici nimic iesit din comun. Dar abia acum incepe partea interesanta! Pe afara, cartoful absolut normal, achizitionat de la micul si zglobiul producator agricol care vine cu bunatati in fata la Academia Militara. Coaja la fel, coaja normala, nimic suspect. Ii spal bine-bine, incomparabil mai bine ca Jamie Oliver. Si ii iau la despicat sa-i fac cubulete pentru piure. Il injumatatesc pe primul, dar il dau deoparte dupa ce vad ditamai gauroiul in adancurile fiintei lui. Cu al doilea la fel. Si am tinut-o tot asa…pana s-a umplut chiuveta de cartofi cu – cand ma uit mai bine, fratilor – CRUCI adanc scobite in maruntaiele lor albicioase.

Această prezentare necesită JavaScript.

Incep sa vorbesc de una singura: „Mare ti-e puterea ta, Doamne, si cu cartofii astia! Mare pisicher micutul producator roman! I-o fi cultivat in cimitir, Doamne, de au toti cruci in ei?” . „Pai si io ce-i dau copilului sa manance? Cruci?”. Dar nu m-am descurajat. „Mi-am zis: daca asta e vrerea ta, Doamne, stai macar sa le fac niste poze sa-i dau pe internet sa vada tot cititorul minunea”.

Eu sper sa fie semn bun, sa vina si la mine, si la dvs, norocul!

Reclame

, , , ,

2 comentarii

%d blogeri au apreciat asta: