Noi…

si o carte care intr-un fel as fi vrut sa ramana doar a noastra. Sa nu cunoastem decat noi poezia Noptii in larg, Agendei, Fatei din Tahiti sau a  „Drumului pana la Piata Romana” (parcurs intr-o vreme cand timpul trecea altfel…)

Dar ce gest prostesc, egoist am fi comis, mai ales ca „Drumul si-a crescut valoarea cu trecerea timpului. Era exceptional in anii ’80 cand a fost savarsit, fascinant, uluitor la sfarsitul anilor ’90 cand l-am „parcurs” si eu prima data iar astazi mi se pare magnific, miraculos, eliberator.

Dar ce spun eu ?! Ca habar n-am sa fac o prezentare de carte si, una peste alta, pot fi suspectata de lipsa de obiectivitate. Haideti sa-i ascultam pe altii…..mult mai subiectivi ca mine :). Ca daca nu te lauda prietenii, atunci cine?!

George Cusnarencu: „Momentele si schitele lui Horia Tabacu din cartea Drumul pana la Piata Romana sunt ca un vin bun facut pentru cunoscatori. (…) Frumoase povestirile lui Tabacu, ca niste cupe de argint neatinse de patina vremii. Profesori, ceapisti, hotelieri, studenti, povestea unei vechi agende de telefon, indragostiri nabadaioase, despartiri de opereta, este in prozele lui Horia Tabacu tot spiritul Generatiei 80, inalterat, desi intre timp au trecut 30 de ani. Un motiv in plus sa-l pretuiesc pe aventurierul nelinistit care stie si acum versuri din Dinescu si care inca incearca sa descopere intr-o balta plina de noroi un diamant brut. La facultate, Horia s-a specializat in limba franceza, eu in limba engleza. Atunci, el visa sa devina scriitor, eu ma credeam Voltaire. Acum, pe banca din parcul linistit de la poalele Cotroceniului, amandoi incercam sa intelegem sensurile adanci ale prozei in limba romana” .

Constantin Stan (profu’ meu de la Facultatea de Jurnalistica, scriitor cu o tona de talent pe care habar n-am cum o poate duce la cat e de firav): „Desi scrie incă din vremea facultătii, debutează abia acum. Horia Tabacu scrie o proza scurta exceptionala in care nostalgia, cautarea, tradarea. dramele sunt abil mascate de un umor in fata caruia mai degraba te intristezi decat sa razi. Observatia lui Horia este taioasa, necrutatoare, disperanta si disperata. Volumul sau “Drumul pana la Piata Romana” va fi o imensa surpriza si ii va obliga pe critici (pe criticii onesti, vreau sa zic) la o noua ierarhie a valorilor prozei.”

Sursa foto: Dinu Lazar, Fotomaniacu.blogspot.com

Anunțuri

, , , ,

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: