Soparle, broaste si furtuni solare

Am pierdut lupta cu somnul cam pe cand Maximus Decimus Meridius gonea (a cata oara?), sambata seara, sa-si salveze sotia “cu parul negru ca pamantul” si copilul, pe care nu-i mai vazuse “de doi ani, 264 zile si o dimineata “. Stiam, oricum, ca va ajunge prea tarziu, asa ca m-am lasat…De pe Antena 1 am intrat direct intr-un vis cu soparle si broaste spulberate apoi de furtuna solara care incepuse mai devreme, nu in 2012. Era atata zgomot, se auzeau niste bubuituri inspaimantatoare ca mi-a fost frica sa mai raman in visul acela si m-am trezit.

Am asteptat cateva secunde sa ma dezmeticesc. Dar bubuiturile nu au incetat asa cum sperasem…Dimpotriva, le auzeam si mai clar. Veneau de undeva de afara, dinspre Casa Poporului. M-am uitat la ceas. Era in jur de 22.30.

Nu puteam sub nicio forma sa-mi limpezesc gandurile surescitate de visul aiuritor. Lupta de cateva minute care s-a dat intre curiozitate si teama a fost castigata de cea din urma potrivit careia o iesire nocturna pe balcon ar fi fost inoportuna din urmatoarele motive: a) posibila invazie de gandaci urat mirositori; b) nu mai stiam exact daca trasesm plasa de tantari iar daca o atingi pe bajbaite, risti sa te trezesti cu ea peste ochi; c) daca o fi totusi ceva, vreo invazie, vreun atac, vreo furtuna solara, ar fi mai indicat sa nu stau chiar in dreptul geamului. Asa ca am pornit din nou televizorul sa vad daca se da ceva la stiri, dar am ajuns tot la Gladitorul…Maximus era deja in arena, la Colosseum, unde isi organiza echipa de gladiatori si spulbera carele de lupta. Dar, ca si in alte dati, tot privirea ticaloasa, sfredelitoare, de pasare de prada a lui Comodus (Joaquin Phoenix) m-a tulburat cel mai tare. Am adormit cu acesti ochi infami, hiponotizatori in gand.

Dimineata, am aflat de la stiri ca “furtuna solara” fusese, de fapt, o banala ploaie de artificii in Piata Constitutiei, cu ocazia Zilelor Bucurestiului.

O explicatie exista si pentru soparlele si broastele din visul meu. Le-am depistat, sambata dimineata, prin hatisul in care s-a transformat curtea de la tara. Am declarat razboi buruienilor crescuste atat de inalte si dese ca nu mai reuseam sa localizam wc-ul. Am mai facut asta si cu o saptamana in urma, dar, daca nu ai antrenament, balaria nu se lasa usor doborata si e nevoie de mai multe sedinte ca sa cureti 1500 mp.

Vecinu’ mergea inaintea noastra cu coasa iar noi le rezolvam radacinile. Curand am ajuns la concluzia ca orasul ne transforma in imbecili. Gafaim si transpiram mai ceva ca fina Vasilica, o ‘tanara’ de numai 78 de ani, care s-a oprit din sapat numai ca sa bea o bere rece. Mie ba mi-era sete, ba mi-era foame, ba ma urzicam, ba ma intepam, ba ma dureau palmele, ba spatele, ba aveam chef de o tigara…Entuziasmul mi s-a inmuiat complet cand am vazut o soparla. In copilarie mergeam cu ele agatate de tricou, acum insa nu as mai pune mana pe o asemenea lighioana nici platita! Degeaba a incercat Alexandra sa ma convinga sa prind una “mica si draguta” care paralizaze de frica langa carcodusul din fata casei. Am pus un pahar de plastic peste ea si am fost cat se poate de categorica: “daca o vrei, prinde-o singura. Eu n-am timp de asa ceva!”. Apoi mi-a zis ca a vazut o broasca “maro si mare” iar vecinu’ a mai pus si ele niste paie pe foc concluzionand taraneste ca la “ce balarii sunt pe aici, mare mirare sa nu fie si niste serpi”.

Proasta idee sa merg in papuci! Orice buruiana care ma atingea mi se parea sarpe sau soparla si, pana nu le vedeam capsoarele pasnice, eram convinsa ca puii de gaina ai vecinilor, care fosneau prin iarba din apropiere, sunt broaste uriase. Ma si gandeam „cand o sa fie casa gata (la primavara viitoare, in cel mai fericit caz), o sa mor de inima cu atatea dihanii prin preajma! Un gandac mai merge! Hai si un fluture de noapte! Dar daca o sa vina niste broaste grase sa topaie si sa oracaie pe veranda? Nici macar nu pot sa le privesc in ochii aia bulbucati!”.

Din superstitie nu pun inca foto. Dar pot sa va mai spun ca n-as da moastenirea asta, de la parintii mamei din satul Bratia, comuna Axintele, judetul Ialomita, cu serpi, cu broaste, cu soparle si ce-o mai fi pe acolo si inca n-am descoperit, nici pe cea mai luxoasa vila de pe Coasta de Azur.

, , , , , , , , , ,

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: