Paradisul, cu lamai coapte, fara internet si televizor

Am inhalat liniste si aer sarat. Am inlocuit praful aspru din plamani cu mirosul lamailor parguite tremurate de un vant caldut si curat ca respiratia unui prunc. Am urcat pe stanci si am privit cum cerul coboara in mare iar marea se varsa in cer.

Am hoinarit desculta. Marea venea uneori involburata, alteori domoala, ca sa curete urmele pasilor, sa indrepte nisipul strivit de talpile goale asemeni unei batranici care deretica neincetat, bolboroseste vorbe numai de ea stiute, dar care te primeste cu duiosie in bratele-i racoroase, sarate.

Mi-am dezmortit genunchii anchilozati dupa atatea luni de intepenire intre prea multe ganduri vraiste si perspective incurcate iar ceturile ce-mi impaienjeneau privirea s-au rispit. M-am vazut pe mine altfel si am privit lumea complet diferit.

Vreme de doua saptamani m-am trezit – adesea chiar inainte ca lumina soarelui sa capete suficienta forta ca sa alunge umbrele noptii – cu sentimentul aproape palpabil ca viata are o dimensiune simpla, curata, netorturata de angoase inutile, de care noi, cei de azi, suntem cumva tot mai departe. Nu e nevoie de evenimente deosebite pentru ca fericirea sa se intample, ci poate doar de un strop de lumina si putina liniste ca sa vezi si sa auzi chemarea Vietii.

N-am avut net si n-am atins telecomanda “reparata” cu scotch a televizorului din camera. N-am mai avut dureri de cap, junghiuri intercostale, arsuri la stomac, am uitat ca exista claxoane, sirene, frane bruste, nu am mai tesut scenarii infricosatoare inainte de primul vis. Iar intr-o noapte au aparut, in ceea ce mi s-a parut un vis interminabil oameni, la care nu ma mai gandisem de ani de zile – fosti colegi de liceu, prieteni din copilarie, rude.

PS Nu stiu cat din aceasta… detasare am reusit sa pastrez, dar am sentimentul ca i-am sadit semintele….

  1. #1 by LZ on 22 Iulie 2010 - 8:14 am

    Am intrat iute si am zabovit mai mult decat ar fi trebuit; pentru ca eu ar trebui sa lucrez si totusi stau sa citesc intamplari, sa mi imaginez paradisul, sa gust din lamaile atat de coapte; si toate astea cu ajutorul Internetului, fara de care, uite!, n as fi putut sa ma proiectez in niste intamplari savante!
    continua sa scrii ! eu voi continua sa citesc !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: